Dupa turnarea placii au urmat 2 saptamani de pauza, timp in care in fiecare zi udam placa cam la juma de ora sau o ora, de deja mi se acrise de ea. Au trecut cele 2 saptamani si au revenit muncitorii pentru etapa 2: zidurile stalpii si grinzile.
Aventura aprovizionarii cu caramida a inceput cam de la faza de organizare de santier. Am vazut un anunt cu caramida serbia de 25 cm la pretul de 270 RON inclusiv TVA si transport. S-a dus sotl meu sa se intalneasca cu transportatorul , a bautut palma cu el, am dat avans 2000 RON , ca sa constatam ca defapt caramida era mica, era 25x19x19. Ni s-a spus de catre vanzator ca merge si asa, ca el are si firma de constructii si ca o foloseste pe asta. Am stat, ne-am gandit ca totusi e mica, nu are unde sa calce caramida una peste alta pe straturi. Drpet urmare am sunat si am spus ca renuntam si ca daca se poate sa ne luam banii de avans inapoi. Au recut 2 saptamani si intr-un final ne-am recuperat banii cu scuzele de rigoare ca nu am inteles exact care erau dimensiunile si ca nu suntem cunoscatori. Asta e. Invatasem o prima lectie.
Am cautat caramida insa la depozitele de la marginea Bucurestiului pana aproape de noi, toti aveau caramia mai scumpa dar nu aveam brat de descarcare. Cu alte cuvinte iti vand caramida dar sa ti-o descarci cu mana. Nu mi se pare acceptabil asa ceva si mai ales pe caldurile acestea sa pui oamenii sa descarce caramida la mana, inseamna sa iti bati joc de ei.
Am gasit la Arabesque caramida si cu brat insa trebuia sa vina pe 14 Iulie in tara. Era bine, era exact cu 1 zi inainte de a veni muncitorii. Pe 11 Iulie sun si mi se spune ca pana la sfarsitul lunii nu vine caramida. Am intrat in panica, veneau muncitorii si e nu aveam materialul in curte.
Am gasit pana la urma o firma care mi-a dat caramida serbia de 25X38X24 ( masuratorile sunt rotunjite) si imi aducea 2 tiruri cu brat si ultimul, cu cantitate mai mica, fara brat, adica cu descarcare la mana. Am acceptat asa intr-un final, nu aveam de ales.
Au spus ca vin miercuri seara ( acum 2 saptamani) pe la 20.00 . Nu au venit. Au sunat ca vin a doua zi dimineata la 8.00 Noaptea a plouat. Dimineata umezeala..... primul tir era cat pe ce sa se rastoarne intr-o curba, ba mai mult, sa darame si un gard al unui vecin. Cu eforturi, cu 2 tractoare, remorcat, a ajuns in final pe santier si a descarcat marfa.
Joia trecuta ( 23.07.2007 data relatarii) a fost momentul turnarii stalpilor. Peripetii. Cei de la betoane au trimis un baiat nou, care habar nu avea ce sa faca cu cifa. A trebuit sa ii spuna muncitorii la un moment dat ca trebuie sa invarta cifa..... toate bune si frumoase, ca la un moment dat, din cauza ca betonul era prea tare sau prea moale ( n-am inteles exact cum era si cum trebuia sa fie, am inteles ca era taman invers de cum trebuia ( halal beneficiar mai sunt). cert este ca cimentul a venit cu presiune mare ( vina e impartita acuma, dupa parerea mea intre muncitori si cel cu cifa) si 2 cofraje de stalpi au pleznit. Cimentl a curs pe jos. L-au luat repede ci lopetile l-au pus intr-un loc, au refacut cofrajul, au redimensionat densitatea cimentului si au turnat iara. Cimentul ramas pe jos l-au pus apoi cu galetile intr-un alt stalp.
Nu stiu cum vine dar cel mai frumos stalp e cel facut la galeata.
marți, 2 iunie 2009
Secvente de jurna l- partea a-3-a
Publicat de Mirela Lucia la 10:27
Etichete: Jurnal de casa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu