Cum reactionam la intrebarile copiilor?

Astazi mi-am adus aminte in metrou, venind spre munca, de o situatie cat se poate de amuzanta.

Intr-o dimineata, in acele zile in care metroul reuseste sa ne apropie pe noi oamenii atat de mult incat ne lipim corpurile unul de altul, in acea dimineata in care toata lumea tace si mediteaza se aude la un moment dat o voce cristalina de copil , care tinandu-se de o bara verticala isi intreaba inocent mama:
" Mama, ieri am auzit o doamna spunand alteia ca i-a venit ciclul. Ce e aia ciclu?"

In acea secunda toate capetele din metrou s-au intors catre saraca femeie, care dupa ce ca era pusa in situatia dificila de a raspunde intrebarii unui copil, mai trebuia sa o faca si in gura mare si in public.

Ma uitam la fetele oamenilor, unele amuzate, unele curioase, toata suflarea metroului traia la unison momentul aflarii raspunsului.

Cred ca toata lumea se gandea ce ar fi raspuns ea in locul mamei.

Voi ce raspunsuri dati copiilor la intrebari asa de dificile? Poate facem o colectie de raspunsuri bune sa le invatam si noi astia care inca nu am primit peste cap o asemenea lovitura.