Viata la tara

Astazi am intrat pentru prima oara pe un alt blog " Viata la tara" si am gasit un interviu care mi-a mers la suflet.

Am avut in anii trecuti impresia ca stilul meu aparte de a privi viata si lucrurile , de altfel de neinteles de foarte multa lume, ma va transforma intr-o adevarata ciudata a societatii. Ajunsesem , atunci cand cunosteam persoane noi, sa imi fie teama sa ma exprim, sa spun ceea de gandesc de fapt, sa comentez evenimentele din jurul meu din punctul personal de vedere.
Orice intrebare cu trimitere spre subiectivism imi dadea o stare de nervozitate izvorata din acea limitare sociala a raspunsului. Niciodata nu poti spune ceea ce simti cu adevarat, tot timpul trebuie sa spui ceva sa inteleaga si ceilalti si mai ales sa nu fi luat drept nebun.

Pentruca imi place sa vorbesc, am gasit blogul, ca fiind acel pseudonim sub care iti exprimi adevarata personalitate si unde poti sa spui nelimitat si necenzurat ceea ce gandesti.

Viata la tara dupa ce ai trait-o atata timp la oras este un act de vointa si o responsabilitate pe care doar acele persoane care isi cunosc prioritatile si ingredientele fericirii , pot sa si le asume argumentat.

Viata la tara, asa cum mai spuneau si altii, nu este pentru oricine, sau este pentru oricine care vrea sa vada si si sa cunoasca si ceea ce e dincolo de limitarile urbane.

Nu am trait niciodata la tara, nu am avut bunici la tara si din momentul in care m-am mutat, parca am inceput efectiv sa traiesc. Tot timpul cauti acel ceva care sa te linisteasca interior, acel loc harazit tie si care sa te completeze perfect.

Cand am vazut prima oara terenul am simtit energia pamantului si am intrat rapid intr-o rezonanta cu el.

Niciodata nu mi-am dorit sa ajung acasa mai repede de la munca, nu imi mai doresc vacante, calatorii, simt ca acasa sunt intr-o deplina vacanta indiferent cata treaba este de facut.

Curtea este in permanenta schimbare, plantezi ceva, apoi vezi cum creste, vezi cum toate elementele interactioneaza, plante cu plante, plante cu animale.

Am inceput sa recunosc si eu dupa frunza marul, caisul, prunul, ciresul, a inceput sa nu-mi mai fie teama de paianjeni pentru ca ma ajuta si ma scapa de multe gaze care invadeaza terasa si tot asa.

Am realizat ca pentru a fi fericit nu trebuie sa te lupti cu natura ci pur si simplu sa faci parte din ea. Ai si tu locul tau in lantul firesc al lucrurilor , e de ajuns sa constientizezi lucrul asta, nimic mai mult.

Europarlamentarele la sat

Deunazi discutam cu in vecin despre europarlamentare. Discutia a plecat de la cu totul altceva si anume un kilogram de branza de oaie pe care il doream eu a-l cumpara de la dumnealui.

Eu: - Ce faci bre nea Ioane, mergi luna viitoare la vot?

Ion: - Care vot? Da ce, iar votam? Pai n-am votat odata anul trecut? Iar vrea primarul sa-l votam? Futu-i mama lui, ca a zis ca da terenuri la tineret sa isi faca casa la marginea satului. Au pus cerere si ai mei, dar cica nu mai au terenuri libere.

Eu: - Nu bre nea Ioane, alea au fost alegeri de primar si fie vorba intre noi tot prost ati votat si anul trecut asa ca ce te mai miri, acuma sunt alte voturi, de europarlamentare si vaz ca mata esti cu astia portocalii.

Ion: - Euro..... ce? pai si pe cine votam acuma ca nu zise nimeni nimic?

Eu: - Pai cum cu cine votezi? Mata nu esti cu PDL-ul? sau de ce ti-ai lipit afis pe gard cu ei?

Ion: - Aaaaa, pai n-am eu treaba cu astia, afisul ala l-am luat de la Ghita a lui Stamate . Mi-a dat chiar 5 bucati. I-am zis : Da ma si mie niste hartie din aia ca am o gaura in gard si se vede urat". Am pastrat doar unul, restul mi le-a luat nevasta-mea. A zis ca ii trebuie ei la spalat geamurile ca e hartie din aia buna. Si zici ca trebuie sa votam iar..... pai si stim pe cine?

Eu: - Eu nu stiu, dar lu' matale iti spun aia la primarie atunci, nu-ti fa griji degeaba, mai bine da kilu' ala de branza ca ma tii aici cu banii fluturand in drum a pomana.

Ion: - Aoleu duduie Mirela, ca bine zici. Floricooooo, adu un kil de branza aici la gard pentru duduia Mirela.dar adu din ala bun , stii tu de unde, nu din ala pentru piata. Dar dumneavoastra nu candidati?

Eu: - Lasa nea Ioane, ca iti explic alta data cum sta treaba, doar mai am nevoie de branza si apoi ce-om mai avea de vorbit peste gard daca epuizam totul acum, nu?

Cum se scarpina un orasean in cap, la tara

Asa cum am tot scris de 2 ani incoace pe jurnalul casei mele, sunt o oraseanca sadea mutata la tara. Am trait la oras, nu am avut bunici la tara, asa ca tangenta mea cu mediul rural a fost sporadica.
Viata la tara, de cand ne-am construit casa nu conteneste sa fie pentru mine un mister si o inepuizabila sursa de surprize.
Nevand tentatii moderne ale orasului, atentia ta este indreptata catre detalii ce nu ti-ai imaginat vreodata ca vei avea timpul si rabdarea sa le observi.

De exemplu este fascinant de observat cum isi invata o pisica puiul sa vaneze, sau cum il cheama la masa dupa ce ea insasi a vanat ceva si cum puiul de oriunde este el ii intelege miorlaitul aparte si se indreapta mai mult taras spre mama pentru a se infrupta cu bunatatile aduse.

Vreau acum sa va relatez o istorioara hazlie intamplata in primavara asta si pe care am povestit-o la momentul respectiv pe jurnalul casei, dar tin sa o memorez si aici
Din seria " Diverse" ale jurnalului de casa

De cateva zile, ansamblul folcloric " Sunete de belciugate" are un nou membru. Jur ca nu am dat anunt de selectie, insa s-a prezentat direct, cu tupeu , fara CV si si-a impus punctul de vedere cu forta.

Este vorba de un arici, care nu stiu cum a ajuns, dar cert este ca s-a indragostit de noi si de restul membrilor ansamblului si acum nu mai vrea sa plece nici neam. Pentru ca bugetul alocat retributiilor este si el in criza, au urmat inevitabil proteste de strada!

Sasha a latrat in secvente de cate 2-3 minute dar nu a reusit sa se faca ascultat pentru care motiv a trecut la represalii incercand sa alunge noul intrus cu o bata ( mai exact un bat de dimensiuni medii )

Nero - in calitate de lider de sindicat, a fost mult mai nervos si mai vehement in discutiile purtate cu noul venit, la un moment dat starea de nervozitate a lui a crescut la limite alamante, gura fiindu-i plina de spume, tonul discutiei urcand vertiginos. Cu toate acestea, opozantul , scolit probabil la Beijing, l-a tratat linistit cu " fundul"!!!!

Rahan, motanul nostru negru, in calitate de felina smechera, s-a gandit ca ar fi bine sa se dea cu noul venit, poate maine poimaine acesta va deveni lider in batatura si atunci va avea si el de castigat, dar incercand sa se alinte a realizat pe propria piele ca noului personaj nu-i plac lingaii si pupatorii in fund asa ca a sters-o rapid din peisaj lasand apele sa se linisteasca un pic si totul sa fie dat uitarii.

In incheiere, am vrut n-am vrut, ne-am ales si cu un arici. Asta ce o mai manca ?.

I-am propus sotului meu, ca in loc sa ne preocupam de casa, ar trebui sa ne apucam sa construim o Arca, pentru ca vad ca animalele incep sa se adune si poate maine poimaine vedem cum lacul se umfla si da navala peste noi

raspunsul a fost unul categoric: O sa construim cand o sa-ti creasca tie barba . "
"

O zi de Mai la Belciugatele

Duminica seara in jurul orei 21.00 am ajuns acasa, in satul Candeasca din Comuna Belciugatele. Tot drumul de la aeroport pana acasa l-am petrecut meditand. Pe de o parte imi parea rau ca am facut saltul in trecut revenind acasa, iar pe de alta parte ma incercau anumite emotii de bucurie gandindu-ma la intalnirea pe care o sa o am cu restul formatiei "Doinele de Belciugatele", asa cum ne intitulam noi: eu, sotul meu, cainii Nero si Sasha si motani Rahan si Zorro.

De cum m-am dat jos din masina in fata portii, mi-am adus aminte de ce imi e draga mie viata la tara si de ce nu am ales sa raman in USA cand am avut ocazia sa o fac. Motivul principal este AERUL. Nicaieri nu am respirat un aer mai drag ca cel de acasa, o impletire dulceaga de mirosuri diferite si contradictorii, mirosul zecilor de salcami infloriti de pe malul apei, mirosul balegarului de oaie din curtea vecinului, mirosul ierbii proaspat cosite si mirosul fanului ars de pe malul opus.

Nu mi-am vazut gradina de o saptamana si parca vrand sa isi exprime bucuria revederii, fiecare planta incerca sa iasa in evidenta si sa imi ureze un Bun revenit!. Copacii parca erau mai frumosi, gardul viu s-a ridicat parca de pe vine, trandafirii si-au scos bobocii la lumina.

Cei doi catei nu mai pridideau cu inghesuiala printre picioarele mele, iscandu-se chiar o cearta din gelozie pentru atentia mea. Varfurile pantofilor mi-au fost umezite de semnele lor inocente si sincere de bucurie.

Admirand toate aceste detalii, am auzit in spate vocea sotului meu spunand:" Bine ai venit acasa, Sefa! Ne-a fost dor de tine si te asteapta atatea lucruri de facut!"

Linistea serii, oracaitul micilor broscute, cantecul greierilor, latraturile cainilor din vecini au completat tabloul feeric al unei seri obisnuite de Mai..... la tara.

Dintr-o data vorbele lui Creanga isi divulga adevaratul inteles in adancul sufletului tau :" Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul ... [ in care convietuiesc] ... mi se umple sufletul de bucurie "

Wekend la tara

Vine primavara. Desi razbeste mai greu, in weekend acel fior subtire cald si parfumat de primavara si-a facut simtita prezenta. Temperatura ridicata si soarele de sambata a trezit la viata natura. Ratele salbatice faceau galagie pe lac, o barza si-a facut aparitia in curte, pana si un vecin din apropiere si-a scos oile si mieii la dezmortire pe camp. Catelele sunt in calduri animand toata suflarea canina masculina din sat, iar femele si-au deschis pentru prima oara geamurile larg de la casa pentru curatenie.

Stateam pe terasa si priveam in jur si ma simteam ca intr-un roman de Sadoveanu , pigmentat din cand in cand de cate o scena din Ion Creanga, imi beam cafeaua si ma simteam impacata cu mine insami.

Fiecare alergam prin viata incercand sa gasim acea persoana sau acel loc care sa ne insufle acel sentiment de siguranta de implinire si de fericire. De multe ori ne agatam de oameni sau de locuri si lucruri gresite, cerem garantii pentru starea in care ne aflam si ne intristam sau suntem dezamagiti atunci cand acea garantie a expirat. Solicitam plata unor daune, dorim un retur sau un produs sau o persoana la schimb, suntem egoisti in incercarea noastra de automultumire continua.

Suntem mai jalnici pana si decat cainele meu Nero. El , printr-o inteligenta ancestrala, a inteles ca a iubi si a fi fericit tine de ceea ce oferi pentru acea stare. Iar el iti oferta zilnic o bucurie doar privindu-l in ochi , iti exprima dragostea lui lingandu-te pe mana si iti arata fericirea lui interioara asezandu-se langa tine cu rotile in sus.

Linistea de la tara iti oferta mult timp de meditatie , iar eu ma simt din ce in ce mai bine ..la tara.

Primul blog weekend

Primul weekend.... prima zi de blog. 06.02.2009!!!!

Nu stiu care a fost impulsul initial de a deschide un blog, oricum nu cred ca mai conteaza atata timp cat ma aflu deja aici.

E vineri, urmeaza primul meu weekend de blogger si ma incearca acelasi sentiment cald si plin de emotie ca in prima mea zi de munca. Am aceeasi atitudine ca atunci in fata oglinzii cand imbracata ca la carte imi spuneam cu un aer narcisist : " Sunt angajata!!!" numai ca acuma nu mai am oglinda, si nici hainele nu mai sunt ca la carte. A ramas doar aerul usor narcisist care imi sopteste " Sunt blogger!!! Yes!!! Ta na na na na na ". Daca cu ipostaza de angajat m-am lamurit in scurt timp ca nu e asa o mare realizare, ba cu timpul devine chiar o corvoada, sper ca nu voi avea acelasi sentiment cu ipostaza de blogger.

Ce inseamna sa fi blogger? Sa ai libertatea sa te exprimi , sa spui ceea ce simti, ceea ce gandesti si culmea sa te mai citeasca si altii? Oricum unii te citesc sigur, zi de zi, te si inregistreaza mai nou, ar putea chiar sa isi faca abonament anual, dar importanti sunt ceilalti care au libertatea sa dea click pe blogul tau sa nu.

Daca primilor le raspunzi la telefon " Salut tie si ascultatorilor nostri!" , celorlalti le-as raspunde cu : "Salut! Vrei o cafea? E weekend!"

Povestirile mele de weekend se vor vrea unele cateodata vesele, cateodata cu tema de weekend, dar intotdeauna unele care sa te faca sa revii si weekendul viitor. De ce n-ai reveni? Nu bei cafea?

Ma numesc Mirela, colateral ma mai numesc si Lucia, dar lumea imi spune Mirela iar sotul meu " Sefa!". Lasati-l doar pe el s-o faca ( intre noi fiind vorba imi place cum suna). Deci pentru voi am sa fiu Mirela Lucia.

....Nu mai stiu ce sa scriu pentru prima postare, asa ca va salut pe toti si revin curand cu mai mult curaj.