Wekend la tara

Vine primavara. Desi razbeste mai greu, in weekend acel fior subtire cald si parfumat de primavara si-a facut simtita prezenta. Temperatura ridicata si soarele de sambata a trezit la viata natura. Ratele salbatice faceau galagie pe lac, o barza si-a facut aparitia in curte, pana si un vecin din apropiere si-a scos oile si mieii la dezmortire pe camp. Catelele sunt in calduri animand toata suflarea canina masculina din sat, iar femele si-au deschis pentru prima oara geamurile larg de la casa pentru curatenie.

Stateam pe terasa si priveam in jur si ma simteam ca intr-un roman de Sadoveanu , pigmentat din cand in cand de cate o scena din Ion Creanga, imi beam cafeaua si ma simteam impacata cu mine insami.

Fiecare alergam prin viata incercand sa gasim acea persoana sau acel loc care sa ne insufle acel sentiment de siguranta de implinire si de fericire. De multe ori ne agatam de oameni sau de locuri si lucruri gresite, cerem garantii pentru starea in care ne aflam si ne intristam sau suntem dezamagiti atunci cand acea garantie a expirat. Solicitam plata unor daune, dorim un retur sau un produs sau o persoana la schimb, suntem egoisti in incercarea noastra de automultumire continua.

Suntem mai jalnici pana si decat cainele meu Nero. El , printr-o inteligenta ancestrala, a inteles ca a iubi si a fi fericit tine de ceea ce oferi pentru acea stare. Iar el iti oferta zilnic o bucurie doar privindu-l in ochi , iti exprima dragostea lui lingandu-te pe mana si iti arata fericirea lui interioara asezandu-se langa tine cu rotile in sus.

Linistea de la tara iti oferta mult timp de meditatie , iar eu ma simt din ce in ce mai bine ..la tara.