vineri, 6 mai 2011

Intamplare placut inedita

De ce ne este atat de greu sa comunicam?

Calatoresc zilnic cu metroul si ma fascineaza intotdeauna lumea pe langa care trec: expresii diverse, gesturi variate, tinute de toate felurile. Te uiti la imaginea de ansamblu, imagine pe care pasajul de la unirii o reda cel mai fidel si vezi ca suntem un popor de tristi, de necomunicativi.
Ieri urcam scarile in trecerea de la Unirii 1 la Unirii 2, iar in fata mea, o fata de liceu, tinea in brate o macheta a unei case intr-o curte cu pomi, iarba, etc.. stilizate. Era foarte atenta sa nu ii distruga lumea macheta si am dedus ca tine mult la ea, ca poate fi creatia ei si de ce nu, ca poate chiar este la un liceu de arta sau facultate de arhitectura si acea macheta era un proiect personal. Imi placea macheta. Mi s-a parut foarte interesant modul in care a ales materialele prin care sa sugereze iarba, sa construiasca peretii casei, geamurile. Era o casa foarte moderna, spatii vitrate mari, arhitectura armoniasa, acoperis drept terasat, etc. M-am apropiat si am intrebat-o daca este creatia ei. Era surprinsa ca o abordez si foarte distanta. A raspuns ca DA. Am intrebat-o apoi un lucru la care nu se astepta: Pana vine metroul , in 2 minute, poti sa spui care este viziunea ta legata de casa asta? este foarte interesanta.... a urmat o pauza in care ea se uita la mine ca la un om nebun si era clar ca nu vroia sa povesteasca, sa comunice... si pentru ca venea metroul in statie nu stiu ce mi-a venit si i-am spus: pana nu inveti sa te exprimi liber si sa-ti impartasesti pasiunea ..n-ai sa ajungi un mare arhitect, pacat....foarte interesanta macheta.

Am intrat amandoua in metrou si am luat-o in directii diferite. Am gasit un loc sa stau jos si mi-am scos cartea sa citesc. Dupa aproximativ 5 statii, metroul s-a mai eliberat iar eu eram preocupata de informatiile din carte cand .... cineva se aseaza langa mine si imi spune : " Mi-ar placea sa locuiesc intr-o casa in care exteriorul si interiorul sunt impreuna iar eu pot sa aleg intre ele foarte usor, de aceea lumina si energia exteriorului este importanta pentru mine in definirea interiorului ".

Am lasat cartea jos, uimita de intorsatura lucrurilor si reflectand putin la cele spuse , i-am raspuns zambind : " Dupa cum vezi, ti-a luat mai putin de 2 minute ". A zambit si am vazut-o relaxata. Pana la capatul liniei de metrou unde coboram eu ( ea trebuia sa coboare mai devreme) mi-a prezentat cu mare insufletire macheta.

Poate ca acea macheta nu reprezenta ceva iesit din comun, poate mai sunt si alte machete frumoase sau chiar mai frumoase decat aceea, ceea ce cred ca face diferenta este modul in care transmiti pasiunea si viziunea ta celorlalti. Aceasta energie este cea care te transforma in ochii receptorilor in invingator.

Nu stiu daca aceasta intamplare a schimbat destinul unei fete de liceu, dar stiu cu siguranta ca l-a imbunatatit pe al meu.

Iti urez sa ajungi o mare arhitecta, simpatica fata, oriunde te aflii acum !!

3 comentarii:

balaurdegradina spunea...

ciudate intalnirile astea regizate discret de viata, in care doi oameni se-ating intamplator(cu ochii,sau cu mintea,sau cu sufletul)...
dupa care isi vad mai departe de drum, cu traiectoriile marcate perceptibil sau nu.

Mirela Lucia spunea...

viata este plina de astfel de intalniri, este atat de magica , este atat de matrix si incepe sa iti placa din ce in ce mai mult atunci cand o intelegi, te intelegi. Din pacate suntem prea ignoranti.Lumea si evenimentele se desfasoara acum repede iar noi nu stim cand sa dam pe pauza

Adinuca spunea...

Este adevarat ca suntem foarte putin prezenti in viata noastra. in general ne conduce maimutica din cap care ne trimite tot felul de ganduri de rumegat.
Insa, eu cred ca intr-o tara in care toata lumea este pe dos, normalitatea ti se pare amenintatoare. Asa ca n-as invinui-o foarte mult pe domnisoara.