Poarta mica

Am reusit sa facem si poarta mica. Suntem mai mult decat bucurosi.

Jurnal de casa-partea a-7-a

N-am mai updatat acest jurnal. Trecand peste faza cu sa-mi fie rusine, prea mari evenimente la casa nu s-au mai intamplat. Am mai aranjat gradina, am plantat si tuns gard viu, am pus sageac si jgheaburi la casa.

Acum ma aflu in faza de euforie si de studiu in ceea ce priveste amenajarea gradinii. Am atatea plante in cap ..... cred ca mai multe decat or sa fie in gradina in final.

Asta primavara am plantat cativa bulbi de flori. Am trecut dupa cateva luni de dilema daca i-am plantat cum trebuie sau nu ( cu capul in jos sau un sus), am mai capatat incredere si sper ca in toamna asta sa am mai multa indemanare.

Secvente de jurnal - partea a-6-a

Si tot atunci 28 August 2007 s-a inceput constructia acoperisului si a garajului.

Secvente de jurnal- partea a-5-a

pe 28.08.2007 a intrat in familia noastra lupul Nero. Iata pozele

Secvente de jurnal - partea a-4-a

10 August 2007 - apare noul membru a familiei pe nume SASHA, care contribuie evident la constructia casei prin doua lucruri pe care le consider esentiale: 1. desi i s-a spus ca nu mai e necesar, el continua sa creada ca placa trebuie udata, asa ca a luat prblema in maini sau mai bine zis intre picioare si o uda bine de cateva ori pe zi
2. a inteles ca avem nevoie de lemn si s-a gandit ca orice lemn gaseste sa il aduca constincios pe santier.

Secvente de jurna l- partea a-3-a

Dupa turnarea placii au urmat 2 saptamani de pauza, timp in care in fiecare zi udam placa cam la juma de ora sau o ora, de deja mi se acrise de ea. Au trecut cele 2 saptamani si au revenit muncitorii pentru etapa 2: zidurile stalpii si grinzile.

Aventura aprovizionarii cu caramida a inceput cam de la faza de organizare de santier. Am vazut un anunt cu caramida serbia de 25 cm la pretul de 270 RON inclusiv TVA si transport. S-a dus sotl meu sa se intalneasca cu transportatorul , a bautut palma cu el, am dat avans 2000 RON , ca sa constatam ca defapt caramida era mica, era 25x19x19. Ni s-a spus de catre vanzator ca merge si asa, ca el are si firma de constructii si ca o foloseste pe asta. Am stat, ne-am gandit ca totusi e mica, nu are unde sa calce caramida una peste alta pe straturi. Drpet urmare am sunat si am spus ca renuntam si ca daca se poate sa ne luam banii de avans inapoi. Au recut 2 saptamani si intr-un final ne-am recuperat banii cu scuzele de rigoare ca nu am inteles exact care erau dimensiunile si ca nu suntem cunoscatori. Asta e. Invatasem o prima lectie.

Am cautat caramida insa la depozitele de la marginea Bucurestiului pana aproape de noi, toti aveau caramia mai scumpa dar nu aveam brat de descarcare. Cu alte cuvinte iti vand caramida dar sa ti-o descarci cu mana. Nu mi se pare acceptabil asa ceva si mai ales pe caldurile acestea sa pui oamenii sa descarce caramida la mana, inseamna sa iti bati joc de ei.

Am gasit la Arabesque caramida si cu brat insa trebuia sa vina pe 14 Iulie in tara. Era bine, era exact cu 1 zi inainte de a veni muncitorii. Pe 11 Iulie sun si mi se spune ca pana la sfarsitul lunii nu vine caramida. Am intrat in panica, veneau muncitorii si e nu aveam materialul in curte.

Am gasit pana la urma o firma care mi-a dat caramida serbia de 25X38X24 ( masuratorile sunt rotunjite) si imi aducea 2 tiruri cu brat si ultimul, cu cantitate mai mica, fara brat, adica cu descarcare la mana. Am acceptat asa intr-un final, nu aveam de ales.

Au spus ca vin miercuri seara ( acum 2 saptamani) pe la 20.00 . Nu au venit. Au sunat ca vin a doua zi dimineata la 8.00 Noaptea a plouat. Dimineata umezeala..... primul tir era cat pe ce sa se rastoarne intr-o curba, ba mai mult, sa darame si un gard al unui vecin. Cu eforturi, cu 2 tractoare, remorcat, a ajuns in final pe santier si a descarcat marfa.

Joia trecuta ( 23.07.2007 data relatarii) a fost momentul turnarii stalpilor. Peripetii. Cei de la betoane au trimis un baiat nou, care habar nu avea ce sa faca cu cifa. A trebuit sa ii spuna muncitorii la un moment dat ca trebuie sa invarta cifa..... toate bune si frumoase, ca la un moment dat, din cauza ca betonul era prea tare sau prea moale ( n-am inteles exact cum era si cum trebuia sa fie, am inteles ca era taman invers de cum trebuia ( halal beneficiar mai sunt). cert este ca cimentul a venit cu presiune mare ( vina e impartita acuma, dupa parerea mea intre muncitori si cel cu cifa) si 2 cofraje de stalpi au pleznit. Cimentl a curs pe jos. L-au luat repede ci lopetile l-au pus intr-un loc, au refacut cofrajul, au redimensionat densitatea cimentului si au turnat iara. Cimentul ramas pe jos l-au pus apoi cu galetile intr-un alt stalp.

Nu stiu cum vine dar cel mai frumos stalp e cel facut la galeata.

Secvente de jurnal - partea a-2-a

In paralel am contactat mesterii, la recomandari, o echipa din Pitesti ( la inceput am crezut ca sunt din Bolintinul de Vale- seful lor era de acolo, mai tarziu am aflat ca sunt de loc de pe langa Pitesti) - 10 baieti.

Urma sa facem organizarea de santier, deci trebuiau asigurate apa curentul si dormitul. Dormitul l-am rezolvat simplu, si-au facut baraca din scandura. Curentul, pentru ca nu avem stalp tras la teren, am tras fir de la un vecin de la 70m distanta. AM contactat o echipa de forat put si am sapat putul la 25 m adancime, tuburi de pvc, pana la a doua panza.

S-a inceput lucrarea. Cum nu se putea sapa la mana, deoarece pamantul era foarte foarte tare, s-a adoptat solutia cu tractorasul, sapatura mecanizata. Cum noi nu discutasem de asa ceva, am convenit ca suntem de acord, cu conditia sa o suporte ei din ceea ce trebuie sa le dam . A doua zi de dimineata s-au sapat santurile si a treia zi , pe la pranz s-a turnat fundatia.

Au trecut la cofratul elevatiei. AM descoperit ca desi credeam ca nu e panta, nu se observa asa bine, s-a obtinut o diferenta de nivel in punctul cel mai coborat de 95 cm. Asta e. Ce sa facem acum , sa nu mai turnam? am turnat elevatia tot cu cifa dupa care s-a trecut la armarea placii.

PE 26 Iunie in cea mai calduroasa zi din Romania pana atunci, s-a turnat placa. Am inceput ca 2 proprietari disperati sa o udam. pentru ca eu aveam concediu iar sotul meu are concediu fara plata luat ca sa stea acolo la santier, ne-am instalat cartierul general intr-un cort, langa baraca muncitorilor. Dupa ce s-a turnat placa, muncitorii au plecat. Seara s-a pornit o vijelie atat de mare care pur si simplu ne-a luat cortul pe sus, lasandu-ne ca in desene animate doar in pijama. Ne-am mutat repede in baraca muncitorilor ( norocul nostru ca plecasera) si am dormit acolo o noapte. A doua zi am inceput sa mergem pe camp sa ne adunam lucrurile. Le-am gasit pe toate.

Secvente de jurnal - partea 1

Cum jurnalul casei mele deschis pe un anumit forum, probabil ca il voi inchide destul de curand, m-am hotarat sa fac un rezumat al aventurii casei mele, cu bune si rele , pentru a-mi amintii in viitor de aceasta etapa a casei.
jurnalul va fi sectionat in mai multe parti pentru o mai buna cronologie a lucrurilor.

"M-am decis sa deschid un jurnal al casei mele pentru a impartasii si altora din experienta ridicari casei. Mie mi-au fost de folos si inca imi mai sunt de folos multe informatii de pe acest forum de constructii. Sper ca la randul nostru, cei care am beneficiat de ele, sa ne facem datoria de a impartasii experienta proprie si altora.

Astea fiind zise, iata cum incepe povestea mea. Casa noastra a pornit ca si idee acum 4 ani ( anul relatarii era 2007 ), cand ne-am cumparat terenul din Comuna Belciugatele sat Candeasca in suprafata de 2000 mp.

Deoarece locuiam la bloc, intr-o garsoniera ne-am gandit ca in cazul in care va aparea un copil, spatiul garsonierei va fi prea mic pentru noi deci va trebui sa ne mutam. Cum preturile la apartamente sunt aberant de mari si eram proaspetii posesori de teren, am luat decizia de a ne muta la casa, c tot ce inseamna bune si rele, beneficii si greutati.

Am inceput sa cautam proiecte de case. Criteriul principal de cautare era compartimentarea cat mai frumoasa, 3 dormitoare si un living spre spatele casei, ca sa putem beneficia de privelistea lacului. Ne doream o casa frumoasa si la interior si la exterior. Am epuizat site-urile romanesti , negasind nimic care sa ne placa si am trecum la cele americane pana ne-am oprit la un model reprodus de arhitect.

Sa nu credeti ca la solutia aceasta s-a ajuns asa usor. NU, s-au dus lupte in familie. Unul vroia sufrageria mare, altul vroia bucataria mare si tot asa. Unul argumenta beneficiile casei pe 2 niveluri, altul placerea casei pe un singur nivel. Dupa lungi discutii, schite, reveniri la schite, argumente si contraargumente am ajuns dupa 3 ani la formula de mai sus agreata in unanimitatea celor 2 membrii ai familiei.

Odata decisa solutia, care oricum nu era inca pusa pe hartie de un arhitect, am stabilit care sunt riscurile demararii unui asemenea proiect. Am decis sa vindem garsoniera si un teren care il aveam in statiunea Borsec si cu banii respectivi sa ne apucam de casa si sa facem cat mai multe din ea. Idealul era sa o acoperim , s-o inchidem cu geamuri si usi si eventual sa ne putem muta intr- camera. Restul finisajelor le vom face cu timpul ( adica cam in 4-5 ani). Deviza de pornire era : Las' ca nici bunicii nostri nu au ridicat toata casa odata si se dormea claie peste gramada in bucataria de vara. daca ei au putut, putem si noi.

Zis si facut. Am pus garsoniera la vanzare, am pus si terenul. Am vandut garsoniera mai repede, terenul mai greu, in cele din urma ne-am mutat toate lucrurile la parintii mei la Ploiesti si am pornit la drumul casei mult visate.

Am contactat un arhitect care ne-a placut cum punea problema si ce sfaturi ne dadea, am demarat proiectul dupa care am plecat in strangerea de autorizatii.