Imbatranesc

Imbatranesc. Nu spun asta pentru ca as fi ajuns la o varsta care sa imi asigure acest statut sau care sa confirme acest lucru, imbatranesc pentru ca pe zi ce trece descopar mai multe lucruri si inteleg mai multe lucruri , vad lucruri pe care nu le observam alta data, vad in fiecare zi lucrurile cu alti ochi, cu alta semnificatie de fiecare data mai adanca si mai profunda.

Daca am ajuns sa fiu observatorul unei dragoste puerile, inocente a doi tineri, mai mult copii, de 16 si 17 ani, e clar semn de imbatranire. Nu am tinut la acest statut, pur si simplu s-a intamplat, iar felul in care am fost atenta la detaliile inrosirii obrajilor fetei, fastaceala baiatului, m-a convins inca odata daca mai era cazul ca imbatranesc.

Nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Se spune ca odata cu varsta devii mai intelept, mai tolerant, mai intelegator. Oare trebuie platit pretul tineretii, al trairilor intense, al impulsului, pentru asa ceva?

De ceva timp , sunt adepta sentimentelor traite intens, zilnic, a bucuriei marunte, a vietii traita minut cu minut. Sa fie oare procesul de imbatranire un mod de indepartare de adevar in ciuda acelei inteleciuni capatate?

Este din ce in ce mai fascinant faptul ca in acest univers, totul se afla in echilibru. Castigi ceva ..pierzi ceva si tot asa.

Sunt intr-o mare dilema. E de bine sa de rau?