duminică, 18 octombrie 2009

Imbatranesc

Imbatranesc. Nu spun asta pentru ca as fi ajuns la o varsta care sa imi asigure acest statut sau care sa confirme acest lucru, imbatranesc pentru ca pe zi ce trece descopar mai multe lucruri si inteleg mai multe lucruri , vad lucruri pe care nu le observam alta data, vad in fiecare zi lucrurile cu alti ochi, cu alta semnificatie de fiecare data mai adanca si mai profunda.

Daca am ajuns sa fiu observatorul unei dragoste puerile, inocente a doi tineri, mai mult copii, de 16 si 17 ani, e clar semn de imbatranire. Nu am tinut la acest statut, pur si simplu s-a intamplat, iar felul in care am fost atenta la detaliile inrosirii obrajilor fetei, fastaceala baiatului, m-a convins inca odata daca mai era cazul ca imbatranesc.

Nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Se spune ca odata cu varsta devii mai intelept, mai tolerant, mai intelegator. Oare trebuie platit pretul tineretii, al trairilor intense, al impulsului, pentru asa ceva?

De ceva timp , sunt adepta sentimentelor traite intens, zilnic, a bucuriei marunte, a vietii traita minut cu minut. Sa fie oare procesul de imbatranire un mod de indepartare de adevar in ciuda acelei inteleciuni capatate?

Este din ce in ce mai fascinant faptul ca in acest univers, totul se afla in echilibru. Castigi ceva ..pierzi ceva si tot asa.

Sunt intr-o mare dilema. E de bine sa de rau?

marți, 13 octombrie 2009

Poarta mica




Am reusit sa facem si poarta mica. Suntem mai mult decat bucurosi.

duminică, 11 octombrie 2009

jurnal de casa partea a-8-a




daca pana acuma imi tineam juranlul acsei pe softpedia, datorita indepartarii constante de ideea de altruism, de ajutor dezinteresat etc... a forumului, am decis sa imi continui jurnalul aici, intr-un mod detaliat.




De la ultimele informatii din partea a-7-a, am mai avansat, am facut pazia, sageacul, jgheaburile, , am turnat mai noi placa la garaj.




\\\\va arat poze.




si ca sa vedeti ca viata la tara este una frumoasa care antreneaza armonia si toleranta, va mai arat o poza semnificativa

joi, 1 octombrie 2009

Jurnal de casa-partea a-7-a






N-am mai updatat acest jurnal. Trecand peste faza cu sa-mi fie rusine, prea mari evenimente la casa nu s-au mai intamplat. Am mai aranjat gradina, am plantat si tuns gard viu, am pus sageac si jgheaburi la casa.

Acum ma aflu in faza de euforie si de studiu in ceea ce priveste amenajarea gradinii. Am atatea plante in cap ..... cred ca mai multe decat or sa fie in gradina in final.

Asta primavara am plantat cativa bulbi de flori. Am trecut dupa cateva luni de dilema daca i-am plantat cum trebuie sau nu ( cu capul in jos sau un sus), am mai capatat incredere si sper ca in toamna asta sa am mai multa indemanare.

vineri, 25 septembrie 2009

Vedeta de Hotnews

Iata ca am reusit fara sa vreau performanta de a ma vedea vedeta de hotnews prin intermediul lui Istodor - personajul sau uichenditul bucurestean pus pe calatorii la fiecare sfarsit de saptamana.

Ciudat!.

vineri, 19 iunie 2009

Design Interior - Partea 2

SELECTIA REPETITIVA

odata stranse multele informatii din tot atat de multele raspunsuri la intrebari, traim sentimentul ca am lamurit niste necunoscute si ca parca lucruile incep sa se limpezeasca. Cu toate astea nu avem inca imaginea de ansamblu, nu vedem cum va arata camera x sau camera y, insa informatiile culese sunt baza solida a tot ceea ce vom facem in viitor.

Folosindu-ne de ele trecem la selectarea de idei. Luam o plansa mare , ca cea din salile de conferinte, schitam planul unui nivel al casei ( principiul se repeta pentru fiecare nivel).

fac precizarea ca ne referim in continuare la cazul in care la intrebarile legate de arhitectura, structura, nr de camere si bai, avem deja raspunsul cu ajutorul unui arhitect si strcturist, materializate intr-un proiect.

Punem plansa respectiva undeva, intr-un colt linistit si ne apucam sa rasfoim brosuri, reviste de case, de mobila, de decoratiuni, poze de vacanta, poze de familie etc, selectand acele imagini care ne plac chiar de la prima vedere, fie ca ele reprezinta o canapea, o culoare de perete, o gresie, un parchet, un maner de usa, etc. Incercuim cu o carioca elementul care ne-a placut si pentru care am selectat imaginea. Rupem foaia sau decupam elementul respectiv, sau selectam fotografia de familie

Facem asta cu toate revistele care le avem la indemana si putem face asta pe o perioada mai indelungata de timp, pana cand strangem destul material de selectie.

Daca avem deja piese de mobilier, accesorii care ne plac foarte mult si pe care le vrem integrate in design, le facem poze si fotografiile respective le atasam le plansa in zonele in care le-am dori regasite la final.

Luam apoi toate imaginile selectate si incepem trierea lor pe diferite criterii.

ex: Living - culoare pereti. selectam toate imaginile care au incercuite zone de pereti, culoare, tinand cont si de raspunsurile pe care ni le-am dat la intrebarea ce culori preferam sau ce culori nu vrem sa vedem pe pereti.

Punem pe planseta toate aceste fotografii, imagini si iesim din camera sau plecam din zona de lucru pentru 10 minute. Revenim si uitandu-ne la planseta alegem acele imagini care ne sar imediat, placut, in ochi. Acelea vor fi optiunile de culoar pentru mai departe. repetam procedeul pana selectam o culoare.

imaginea aleasa va fi fixata pe planseta in zona livingului.

Acelasi sistem de selectie se va face pentru fiecare criteriu in parte ( model de mobilier, tip de material de cuvertura, etc...).

va trebui incepand cu scurtele lectii urmatoare sa armonizam elementele intre ele, urmand ca selectiile sa fie mai mult sau mai putin conditionate. In cazul in care se ajunge la un conflict, se "reseteaza" toata zona de conflict si se reiea toata selectia de la capat.

Ex: ajungem ca in baie sa ne placa culoarea rosie, dar sa ne placa si mobilierul portocaliu intens. respectand regulile de culoare pe care le voi prezenta in LPartea 3!!!, suntem deja intr-un conflict. Cum culoarea si/sau mobilierul le-am ales tinand cont si de alte elemente deja selectate anterior, va trebui sa stergem cu buretele toata zona si s-o luam de la capat folosind ca prim criteriu altul decat cel utilizat anterior. ( EX. daca am plecat intai de la culoare pereti, acum plecam de la alt criteriu, culoare mobilier )


Acest procedeu de selectare repetitiva, cunoscut in lumea de afaceri ca si "brainstorming" este foarte important si este folosit pe tot parcursul proiectului.

daca stam stramb si gandim drept, merita incercat, e chiar funny , e ca un joc si se poate practica de toti membrii familiei ( poate un adolescent de 15 ani ar dori sa stabileasca, sau macar sa fie de acord cu stilul camerei sale).

Design Interior - Partea 1

1. Primul lucru cand va hotarati sa abordati un asemenea proiect, va inarmati cu un blocknotes si un stilou/pix/creion in mana pentru ca avem de notat. Ce notam?

In primul rand facem o lista cu detaliile proiectului, detalii pe care apoi le dezvoltam pe rand pe alte copi de hartie.

cam care ar fi detaliile principale?

adresa, numarul camerelor, numarul membrilor de familie, animale de companie, stil de viata, stilul curent al casei, buget, tipul constructiei.

Dupa care se iau fiecare pe rand si se dezvolta. De exemplu:

membrii familiei

1. cati sunt?
2. ce varste au fiecare?
3. care sunt nevoile fiecaruia? ( important pentru determinarea de exemplu a numarului de bai, a numarului si tipului de obiecte sanitare: 2 chiuvete in loc de una, si cada si cabina de dus )


tipul constructiei - este important atunci cand se doresc designuri ce implica modificari structurale cum ar fi un counter de granit peste corpurile de bucatarie , sau o dusumea la mansarda de lemn din piatra de rau, etc...

stil de viata - pentru a gasi designul potrivit trebuie notat stilul de viata a fiecarui ocupant al casei, obiceiurile zilnice, hobbyurile etc..

iata cateva intrebari ajutatoare grupate in cateva categorii

Intrebari practice:
1. cat timp ai de gand sa tii proprietatea. vrei sa stai toata viata in ea, vrei s-o decorezi ca sa o vinzi, vrei sa stai in ea dar nu mai mult de 3-4 ani pentru ca spatiul e mic si deci nu vrei sa investesti multi bani?

2. Exista spatiu suficent in prezent? Exista o zona a casei care ar putea fi extinsa in viitor? de ce sa nu decoram astfel incat atunci cand vom avea nevoie de ma mult spatiu, sa nu daramam toate finisajele pentru a face lucrul asta

3. Exista animale de companie, copii in casa? sunt nevoile lor luate in considerare in momentul de fata? De exemplu: ai un spatiu de dinning generos dar ai copii mici, vi de la serviciu la ore neregulate si nu apuci aproape de loc sa mananci in familie. Nu e mai bine sa faci o extensie de masa in bucatarie si sa transformi zona de dinning in loc de joaca pentru copii ?

4. Ai nevoie de facilitati speciale? cineva bolnav? cineva in carucior sau alte necesitati?

5. care este stilul de distractie? Ai adolescenti care vor o camera a lor , antifonata, pentru ascultat muzica la maxim? ai nevoie de un birou, de o camera de relaxare, de fitness, o camera de hobby (poate vrei un biliard, etc )

6. Ai suficent spatiu de depozitare?

Intrebari ajutatoare legate de estetica

1. Ai obiecte in casa la care tii mult, le-ai achizitionat de curand, nu ai vrea sa le pierzi, ai vrea sa le pui in valoare si de la care se poate construi mai departe o schema de design?

2. Influenteaza intr-un fel arhitectura de exterior a casei, sau peisajul stilul de design interior?

3. Ai o tendinta pentru o anumita culoare? nu iti place o anumita culoare, nu iti plac anumite intesitati de culoare ( iti plac numai culorile pale, nu vrei culori vii)

4. Sunt privelisti pe geam sau din exterior care vrei sa fie admirate sau care vrei sa fie estompate ( Ai un bloc mare de beton in fata si nu vrei sa-l vezi toata ziua)

5. Vrei ca accentul sa cada pe mobila ca punct de focus, lasand spatiul din jur ca un fundal sau vice-versa?

6. Ai un stil prezent dar vrei sa-l schimbi?

7. Ai vazut ceva ce ti-a placut intr-o revista, intr-o fotografie si ai decupat-o ca sursa de inspiratie?



Cu toate notitele astea facute se va putea trece la etapa urmatoare si anume SELECTIA REPETITIVA.

Design Interior - Prefata

Toti alergam dupa cumpararea unui apartament in zone cat mai bune, cu aspect cat mai placut, dupa un teren unde sa ne construim casuta mult visata.

Mergem la un arhitect care ne prezinta planuri cu case, sau venim noi cu ideile noastre de acasa, privim niste planse 3D ale viitorului imobil si ramanem foarte entuziasmati. Trecem prin vacarmul constructiei casei la rosu si ajungem la etapa finisajelor unde , dintr-o data suntem debusolati. Alergam sa cumparam usi dupa criterii ce tin mai mult sau mai putin de un design interior unitar, dupa care incepem sa asortam restul casei la ceea ce am cumparat prima data, ajungand chiar sa facem compromisuri de calitate doar pentru ca nu au culoarea care s-ar potrivi.

Este bine sa concepem un design interior unitar si apoi in baza lui sa alergam dupa componente prin magazine?
Este bine sa personalizam prea mult casa sau sa ii pastram un aer neutru pentru a o putea vinde mai usor in cazul in care hotaram acest lucru?
Ne influenteaza benefic un design interior bine armonizat cu punctele cardinale si nivelul de lumina din casa, cu vecinii curiosi, cu privelistile de pe geam?

Va astept cu pareri pro si contra, cu idei de design interior, cu experiente traite in acest domeniu si cu fotografii " Inainte" si "Dupa" pentru cei care au asa ceva.

joi, 18 iunie 2009

Cum reactionam la intrebarile copiilor?

Astazi mi-am adus aminte in metrou, venind spre munca, de o situatie cat se poate de amuzanta.

Intr-o dimineata, in acele zile in care metroul reuseste sa ne apropie pe noi oamenii atat de mult incat ne lipim corpurile unul de altul, in acea dimineata in care toata lumea tace si mediteaza se aude la un moment dat o voce cristalina de copil , care tinandu-se de o bara verticala isi intreaba inocent mama:
" Mama, ieri am auzit o doamna spunand alteia ca i-a venit ciclul. Ce e aia ciclu?"

In acea secunda toate capetele din metrou s-au intors catre saraca femeie, care dupa ce ca era pusa in situatia dificila de a raspunde intrebarii unui copil, mai trebuia sa o faca si in gura mare si in public.

Ma uitam la fetele oamenilor, unele amuzate, unele curioase, toata suflarea metroului traia la unison momentul aflarii raspunsului.

Cred ca toata lumea se gandea ce ar fi raspuns ea in locul mamei.

Voi ce raspunsuri dati copiilor la intrebari asa de dificile? Poate facem o colectie de raspunsuri bune sa le invatam si noi astia care inca nu am primit peste cap o asemenea lovitura.

joi, 11 iunie 2009

Astazi e ziua mea

Somnul placut de dimineata mi-a fost curmat brusc de sunetul telefonului care zbarnia langa pat. Am intins lenesa mana si am raspuns. De la capatul celalalt al firului se auzi vocea cunoscuta a mamei: " La Multi Ani copilu' " . Am zambit , am multumit si m-am simtit atat de bucuroasa si fericita de parca era Duminica iar eu aveam biletul castigator la 6 din 49. Lenevind cateva minute in pat gandindu-ma la ce as fi putut face eu cu banii aia castigati, am simtit doua rasuflari reci langa obraz si inevitabil doua limbi umede s-au lipit de fata mea. Erau Sasha si Nero, bucurosi si dand din coada. La o astfel de ora matinala motivele lor de bucurie sunt cat se poate de simple: ori e rost de joaca, ori e rost de mancare. Dupa cum se poarta stapana, in dimineata asta cu siguranta e rost de joaca.

Sotul meu, de dupa usa bucatariei incerca, ca in reclama tv, sa imi trimita cativa aburi de cafea proaspat turnata in cesti si in stilul de altfel caracteristic ( mai exact stangaci) mi-a transmis un La Multi Ani terminand spunand: "In dimineata asta, cam asta e tot ce primesti de la mine. Desi nu-mi face placere sa spun, dar .... e cam tarziu si intarziem la munca. Bauta , pupaturile si sexul au programare pentru diseara."

Am bufnit in ras , m-am ridicat in mjlocul patului si am urlat cat ma tineau plamanii : " Am 34 ani!!!!!!!!. Uraaaaaaaaaaaaaa ".


Iata o varsta la care nu stii cum sa reactionezi. Nu esti nici tanar, nu esti nici trecut de 40, esti exact cum e mai bine. O varsta la care inca totul e posibil, la care visurile inca mai pot fi realizate si la care inca zambetul poate fi trecut ca fiind unul strengaresc.

Azi e ziua mea si ma iubesc pe mine de ziua mea.

marți, 2 iunie 2009

Secvente de jurnal - partea a-6-a






Si tot atunci 28 August 2007 s-a inceput constructia acoperisului si a garajului.

Secvente de jurnal- partea a-5-a






pe 28.08.2007 a intrat in familia noastra lupul Nero. Iata pozele

Secvente de jurnal - partea a-4-a




10 August 2007 - apare noul membru a familiei pe nume SASHA, care contribuie evident la constructia casei prin doua lucruri pe care le consider esentiale: 1. desi i s-a spus ca nu mai e necesar, el continua sa creada ca placa trebuie udata, asa ca a luat prblema in maini sau mai bine zis intre picioare si o uda bine de cateva ori pe zi
2. a inteles ca avem nevoie de lemn si s-a gandit ca orice lemn gaseste sa il aduca constincios pe santier.

Secvente de jurna l- partea a-3-a



Dupa turnarea placii au urmat 2 saptamani de pauza, timp in care in fiecare zi udam placa cam la juma de ora sau o ora, de deja mi se acrise de ea. Au trecut cele 2 saptamani si au revenit muncitorii pentru etapa 2: zidurile stalpii si grinzile.

Aventura aprovizionarii cu caramida a inceput cam de la faza de organizare de santier. Am vazut un anunt cu caramida serbia de 25 cm la pretul de 270 RON inclusiv TVA si transport. S-a dus sotl meu sa se intalneasca cu transportatorul , a bautut palma cu el, am dat avans 2000 RON , ca sa constatam ca defapt caramida era mica, era 25x19x19. Ni s-a spus de catre vanzator ca merge si asa, ca el are si firma de constructii si ca o foloseste pe asta. Am stat, ne-am gandit ca totusi e mica, nu are unde sa calce caramida una peste alta pe straturi. Drpet urmare am sunat si am spus ca renuntam si ca daca se poate sa ne luam banii de avans inapoi. Au recut 2 saptamani si intr-un final ne-am recuperat banii cu scuzele de rigoare ca nu am inteles exact care erau dimensiunile si ca nu suntem cunoscatori. Asta e. Invatasem o prima lectie.

Am cautat caramida insa la depozitele de la marginea Bucurestiului pana aproape de noi, toti aveau caramia mai scumpa dar nu aveam brat de descarcare. Cu alte cuvinte iti vand caramida dar sa ti-o descarci cu mana. Nu mi se pare acceptabil asa ceva si mai ales pe caldurile acestea sa pui oamenii sa descarce caramida la mana, inseamna sa iti bati joc de ei.

Am gasit la Arabesque caramida si cu brat insa trebuia sa vina pe 14 Iulie in tara. Era bine, era exact cu 1 zi inainte de a veni muncitorii. Pe 11 Iulie sun si mi se spune ca pana la sfarsitul lunii nu vine caramida. Am intrat in panica, veneau muncitorii si e nu aveam materialul in curte.

Am gasit pana la urma o firma care mi-a dat caramida serbia de 25X38X24 ( masuratorile sunt rotunjite) si imi aducea 2 tiruri cu brat si ultimul, cu cantitate mai mica, fara brat, adica cu descarcare la mana. Am acceptat asa intr-un final, nu aveam de ales.

Au spus ca vin miercuri seara ( acum 2 saptamani) pe la 20.00 . Nu au venit. Au sunat ca vin a doua zi dimineata la 8.00 Noaptea a plouat. Dimineata umezeala..... primul tir era cat pe ce sa se rastoarne intr-o curba, ba mai mult, sa darame si un gard al unui vecin. Cu eforturi, cu 2 tractoare, remorcat, a ajuns in final pe santier si a descarcat marfa.

Joia trecuta ( 23.07.2007 data relatarii) a fost momentul turnarii stalpilor. Peripetii. Cei de la betoane au trimis un baiat nou, care habar nu avea ce sa faca cu cifa. A trebuit sa ii spuna muncitorii la un moment dat ca trebuie sa invarta cifa..... toate bune si frumoase, ca la un moment dat, din cauza ca betonul era prea tare sau prea moale ( n-am inteles exact cum era si cum trebuia sa fie, am inteles ca era taman invers de cum trebuia biggrin.gif ( halal beneficiar mai sunt). cert este ca cimentul a venit cu presiune mare ( vina e impartita acuma, dupa parerea mea intre muncitori si cel cu cifa) si 2 cofraje de stalpi au pleznit. Cimentl a curs pe jos. L-au luat repede ci lopetile l-au pus intr-un loc, au refacut cofrajul, au redimensionat densitatea cimentului si au turnat iara. Cimentul ramas pe jos l-au pus apoi cu galetile intr-un alt stalp.

Nu stiu cum vine dar cel mai frumos stalp e cel facut la galeata.

vineri, 29 mai 2009

Secvente de jurnal - partea a-2-a




In paralel am contactat mesterii, la recomandari, o echipa din Pitesti ( la inceput am crezut ca sunt din Bolintinul de Vale- seful lor era de acolo, mai tarziu am aflat ca sunt de loc de pe langa Pitesti) - 10 baieti.

Urma sa facem organizarea de santier, deci trebuiau asigurate apa curentul si dormitul. Dormitul l-am rezolvat simplu, si-au facut baraca din scandura. Curentul, pentru ca nu avem stalp tras la teren, am tras fir de la un vecin de la 70m distanta. AM contactat o echipa de forat put si am sapat putul la 25 m adancime, tuburi de pvc, pana la a doua panza.

S-a inceput lucrarea. Cum nu se putea sapa la mana, deoarece pamantul era foarte foarte tare, s-a adoptat solutia cu tractorasul, sapatura mecanizata. Cum noi nu discutasem de asa ceva, am convenit ca suntem de acord, cu conditia sa o suporte ei din ceea ce trebuie sa le dam . A doua zi de dimineata s-au sapat santurile si a treia zi , pe la pranz s-a turnat fundatia.

Au trecut la cofratul elevatiei. AM descoperit ca desi credeam ca nu e panta, nu se observa asa bine, s-a obtinut o diferenta de nivel in punctul cel mai coborat de 95 cm. Asta e. Ce sa facem acum , sa nu mai turnam? am turnat elevatia tot cu cifa dupa care s-a trecut la armarea placii.

PE 26 Iunie in cea mai calduroasa zi din Romania pana atunci, s-a turnat placa. Am inceput ca 2 proprietari disperati sa o udam. pentru ca eu aveam concediu iar sotul meu are concediu fara plata luat ca sa stea acolo la santier, ne-am instalat cartierul general intr-un cort, langa baraca muncitorilor. Dupa ce s-a turnat placa, muncitorii au plecat. Seara s-a pornit o vijelie atat de mare care pur si simplu ne-a luat cortul pe sus, lasandu-ne ca in desene animate doar in pijama. Ne-am mutat repede in baraca muncitorilor ( norocul nostru ca plecasera) si am dormit acolo o noapte. A doua zi am inceput sa mergem pe camp sa ne adunam lucrurile. Le-am gasit pe toate.

Secvente de jurnal - partea 1


Cum jurnalul casei mele deschis pe un anumit forum, probabil ca il voi inchide destul de curand, m-am hotarat sa fac un rezumat al aventurii casei mele, cu bune si rele , pentru a-mi amintii in viitor de aceasta etapa a casei.
jurnalul va fi sectionat in mai multe parti pentru o mai buna cronologie a lucrurilor.

"M-am decis sa deschid un jurnal al casei mele pentru a impartasii si altora din experienta ridicari casei. Mie mi-au fost de folos si inca imi mai sunt de folos multe informatii de pe acest forum de constructii. Sper ca la randul nostru, cei care am beneficiat de ele, sa ne facem datoria de a impartasii experienta proprie si altora.

Astea fiind zise, iata cum incepe povestea mea. Casa noastra a pornit ca si idee acum 4 ani ( anul relatarii era 2007 ), cand ne-am cumparat terenul din Comuna Belciugatele sat Candeasca in suprafata de 2000 mp.

Deoarece locuiam la bloc, intr-o garsoniera ne-am gandit ca in cazul in care va aparea un copil, spatiul garsonierei va fi prea mic pentru noi deci va trebui sa ne mutam. Cum preturile la apartamente sunt aberant de mari si eram proaspetii posesori de teren, am luat decizia de a ne muta la casa, c tot ce inseamna bune si rele, beneficii si greutati.

Am inceput sa cautam proiecte de case. Criteriul principal de cautare era compartimentarea cat mai frumoasa, 3 dormitoare si un living spre spatele casei, ca sa putem beneficia de privelistea lacului. Ne doream o casa frumoasa si la interior si la exterior. Am epuizat site-urile romanesti , negasind nimic care sa ne placa si am trecum la cele americane pana ne-am oprit la un model reprodus de arhitect.

Sa nu credeti ca la solutia aceasta s-a ajuns asa usor. NU, s-au dus lupte in familie. Unul vroia sufrageria mare, altul vroia bucataria mare si tot asa. Unul argumenta beneficiile casei pe 2 niveluri, altul placerea casei pe un singur nivel. Dupa lungi discutii, schite, reveniri la schite, argumente si contraargumente am ajuns dupa 3 ani la formula de mai sus agreata in unanimitatea celor 2 membrii ai familiei.

Odata decisa solutia, care oricum nu era inca pusa pe hartie de un arhitect, am stabilit care sunt riscurile demararii unui asemenea proiect. Am decis sa vindem garsoniera si un teren care il aveam in statiunea Borsec si cu banii respectivi sa ne apucam de casa si sa facem cat mai multe din ea. Idealul era sa o acoperim , s-o inchidem cu geamuri si usi si eventual sa ne putem muta intr- camera. Restul finisajelor le vom face cu timpul ( adica cam in 4-5 ani). Deviza de pornire era : Las' ca nici bunicii nostri nu au ridicat toata casa odata si se dormea claie peste gramada in bucataria de vara. daca ei au putut, putem si noi.

Zis si facut. Am pus garsoniera la vanzare, am pus si terenul. Am vandut garsoniera mai repede, terenul mai greu, in cele din urma ne-am mutat toate lucrurile la parintii mei la Ploiesti si am pornit la drumul casei mult visate.

Am contactat un arhitect care ne-a placut cum punea problema si ce sfaturi ne dadea, am demarat proiectul dupa care am plecat in strangerea de autorizatii.

marți, 26 mai 2009

Viata la tara

Astazi am intrat pentru prima oara pe un alt blog " Viata la tara" si am gasit un interviu care mi-a mers la suflet.

Am avut in anii trecuti impresia ca stilul meu aparte de a privi viata si lucrurile , de altfel de neinteles de foarte multa lume, ma va transforma intr-o adevarata ciudata a societatii. Ajunsesem , atunci cand cunosteam persoane noi, sa imi fie teama sa ma exprim, sa spun ceea de gandesc de fapt, sa comentez evenimentele din jurul meu din punctul personal de vedere.
Orice intrebare cu trimitere spre subiectivism imi dadea o stare de nervozitate izvorata din acea limitare sociala a raspunsului. Niciodata nu poti spune ceea ce simti cu adevarat, tot timpul trebuie sa spui ceva sa inteleaga si ceilalti si mai ales sa nu fi luat drept nebun.

Pentruca imi place sa vorbesc, am gasit blogul, ca fiind acel pseudonim sub care iti exprimi adevarata personalitate si unde poti sa spui nelimitat si necenzurat ceea ce gandesti.

Viata la tara dupa ce ai trait-o atata timp la oras este un act de vointa si o responsabilitate pe care doar acele persoane care isi cunosc prioritatile si ingredientele fericirii , pot sa si le asume argumentat.

Viata la tara, asa cum mai spuneau si altii, nu este pentru oricine, sau este pentru oricine care vrea sa vada si si sa cunoasca si ceea ce e dincolo de limitarile urbane.

Nu am trait niciodata la tara, nu am avut bunici la tara si din momentul in care m-am mutat, parca am inceput efectiv sa traiesc. Tot timpul cauti acel ceva care sa te linisteasca interior, acel loc harazit tie si care sa te completeze perfect.

Cand am vazut prima oara terenul am simtit energia pamantului si am intrat rapid intr-o rezonanta cu el.

Niciodata nu mi-am dorit sa ajung acasa mai repede de la munca, nu imi mai doresc vacante, calatorii, simt ca acasa sunt intr-o deplina vacanta indiferent cata treaba este de facut.

Curtea este in permanenta schimbare, plantezi ceva, apoi vezi cum creste, vezi cum toate elementele interactioneaza, plante cu plante, plante cu animale.

Am inceput sa recunosc si eu dupa frunza marul, caisul, prunul, ciresul, a inceput sa nu-mi mai fie teama de paianjeni pentru ca ma ajuta si ma scapa de multe gaze care invadeaza terasa si tot asa.

Am realizat ca pentru a fi fericit nu trebuie sa te lupti cu natura ci pur si simplu sa faci parte din ea. Ai si tu locul tau in lantul firesc al lucrurilor , e de ajuns sa constientizezi lucrul asta, nimic mai mult.

Individul vs sistemul de valori

Cea mai frumoasa perioada din viata unui om este , dupa mine, copilaria. La varsta aceea suntem liberi in gandire, suntem sinceri si curati in gesturi, nu percepem limitarile realitatii, nu primim si nici nu invatam prea multe din setul de reguli ale conduitei in viata.

Pe masura ce crestem, lumina din ochi se stinge, mintea refuza sa mai depaseasca limita constientului, a realitatii, uitam sa fim vizionari, incepem sa ne punem prea multe intrebari, incepem sa concuram cu noi si cu cei din jur si sfarsim prin a fi ancorati profund intr-un sistem de valori care de multe ori nu ne caracterizeaza si in care nu ne simtim bine.

Ca o paralela, parca cineva ne arata o pereche de pantaloni cu o anumita croiala si toata viata alergam si facem o gramada de lucruri pentru a putea incapea perfect in acea pereche de pantaloni uitand de faptul ca ne-am nascut in pielea goala si ca putem alerga prin curte si in chiloti verde fosforescent, daca asta ne dorim.

Nu ai terminat o facultate, nu ai o casa pe pamant, o familie cu 2 copii , o masina mare, frumoasa, un cont in banca, inseamna ca nu ai reusit in viata.

Intrebi pe careva pe strada: Ce faci? Cum iti este?
Daca vei primi un raspuns de genul: Sunt bine, imi merge bine, am salariu bun, mi-am luat masina, un apartament, m-am casatorit, asteptam un copil. Ne dorim chiar 2....., am cam tot ce mi-am dorit in viata...... pleci multumit cu raspunsul primit si chiar invidios pe reusita in viata a respectivului.

Daca cineva ti-ar raspunde: Sunt fericit. Mi-am dorit de mic sa ma dau cu parapanta si zilele trecute am reusit sa fac asta. A fost senzational. Lucrez la o firma, nu foarte bine platit, insa stii... mi-au iesit rosiile in gradina. Le-am pus prima oara in toamna si acum sunt pline de viata......Hmmm... nu m-am casatorit, am pe cineva, ne iubim, nu simtim sa facem pasul asta. Ne dorim un copil, daca o sa putem sa-l avem o sa infiem unul.... dar stii? sunt si trist in acelasi timp. Mi-a murit ieri pisicul. Am plans o zi intreaga dupa el, imi era drag, ii cunosteam toate obiceiurile... si cam atat.


iar tu pleci spunandu-ti in gand: " Saracul.... e dus cu capul, cred ca din copilarie i se trage.."

Si cata dreptate ai atunci spunand asta. Din copilarie ni se trage la toti. Unii insa au sansa sa isi pastreze deschise anumite canale de comunicare cu universul absolut si tocmai ei sunt handicapatii unui sistem de valori pe care nici macar nu stim cine l-a inventat si brevetat.

Si ca sa raspund la vesnica intrebare -raspuns " De ce nu ai ramas in America? nu ai avut sansa sa reusesti?" am sa spun ca sunt cat se poate de recunoscatoare americii pentru faptul ca m-a facut sa realizez exact ceea ce imi doresc de la viata si ceea ce ma face pe mine personal fericita. Iar aceste lucruri nu le-am gasit acolo, insa am gasit reversul lor.

Mentionez, ca nu mi-am dorit un masina ( desi am una), as fi de mii de ori mai incantata sa ma pot deplasa cu bicicleta peste tot( dar este dificil la distante foarte mari, asa ca masina este o necesitate), nu imi doresc telefonul mobil pe care il am ( mi se pare mult mai frumoasa viata fara telefon si televizor), nu imi doresc sa am multi bani, nu imi doresc multe din sistemul actual de valori.

Imi doresc:
- sa ajung mai repede de la servici acasa si sa ma bucur de prezenta si voiciunea cainilor mei
- sa ajung acasa sa imi ud plantele si gardul viu si pomii
- saajung acasa si sa rad toata seara impreuna cu sotul meu
- sa ajung acasa sa studiez fiecare colt de curte, sa vad cum se trasforma, cum face floare un trandafir, cu zboara un fluture mov , cum bazaie o albina agitata sa culeaga polen
- sa ajung acasa si sa imi incarc bateriile cu toata energia pozitiva a locului si sa ma bucur de o gramada de lucruri marunte pe care imi este si greu sa le descriu, iar multora dintre voi foarte greu sa le intelegeti.

Asadar aleg! Aleg benevol sa fiu handicapatul sistemului actual de valori.

luni, 25 mai 2009

Stim oare ce suntem?

Discutand zilele trecute cu niste prieteni despre istoria tarii noastre , ma gandeam ca multe dintre obiceiurile noastre cotidiene din oras se datoreaza nu doar unei lipse elementare de educatie civica ci si faptului ca fara vina noastra, am fost ca popor, aruncati pur si simplu in civilizatie.

Social si psihologic vorbind, un popor isi modifica gandirea si comportamentul in perioade mult mai mari de timp cu conditia ca procesul evolutiv sa fie unul constant si in pasi siguri, ori la noi saltul s-a facut in 100 de ani, perioada mult prea mica de timp pentru ca un popor sa isi insuseasca principii si responsabilitati legate de civilizatie.

Sa nu uitam ca , nu mai departe de 1907 , adica acum 102 ani, populatia romana se RASCULA!!!!!, forma destul de primitiva de protest sau revolta.

Cu mici exceptii multe localitati au ajuns mari orase doar dupa cel de-al doilea razboi mondial, datorita orasenizarii fortate, mutarii unor efective masive de polulatie din mediul rural in noile blocuri de oras.

Ori aceasta miscare practica, fizica nu poate tine locul unei transformari de mentalitate. Ba dimpotriva a fost probabil una dintre cele mai nocive si mai ucigatoare tactici de depersonalizare a maselor din ultima perioada.

Romanul a ajuns , la o introspectie interioara, sa nu mai stie exact ce este. Cartea de identitate il localizeaza in oras, insa comportamentul tradeaza un rural greu de ascuns. E ca si cum l-ai imbraca pe badea Gheorghe in haine Versace. Aerul de om de la tara va iesi imediat in evidenta.

Trebuie sa recunoastem deschis fata de noi insine , ca suntem un popor inca de rurali, desi nici viata la tara nu mai este asa idilica si curata cum era odata.

Este foarte greu sa acceptam ideea ca in anul 2009 avem o identitate trunchiata, un comportament confuz ce tradeaza neincrederea in noi insine ca popor, lasand evident loc apucaturilor rele si nocive care speculeaza din plin vulnerablitatea noastra nationala.

Daca am putea accepta adevaratul nostru statut si a ne aplica incet dar corect de data asta regulile civilizatiei orasanesti, am mai avea o sansa de scapare, dar pentru asta este nevoie de mai mult de cat un om si de mai mult decat un gand.

Va astept cu pareri pro sau contra acestui subiect, cu propuneri sau solutii pentru a schimba ceva.

joi, 21 mai 2009

Europarlamentarele la sat

Deunazi discutam cu in vecin despre europarlamentare. Discutia a plecat de la cu totul altceva si anume un kilogram de branza de oaie pe care il doream eu a-l cumpara de la dumnealui.

Eu: - Ce faci bre nea Ioane, mergi luna viitoare la vot?

Ion: - Care vot? Da ce, iar votam? Pai n-am votat odata anul trecut? Iar vrea primarul sa-l votam? Futu-i mama lui, ca a zis ca da terenuri la tineret sa isi faca casa la marginea satului. Au pus cerere si ai mei, dar cica nu mai au terenuri libere.

Eu: - Nu bre nea Ioane, alea au fost alegeri de primar si fie vorba intre noi tot prost ati votat si anul trecut asa ca ce te mai miri, acuma sunt alte voturi, de europarlamentare si vaz ca mata esti cu astia portocalii.

Ion: - Euro..... ce? pai si pe cine votam acuma ca nu zise nimeni nimic?

Eu: - Pai cum cu cine votezi? Mata nu esti cu PDL-ul? sau de ce ti-ai lipit afis pe gard cu ei?

Ion: - Aaaaa, pai n-am eu treaba cu astia, afisul ala l-am luat de la Ghita a lui Stamate . Mi-a dat chiar 5 bucati. I-am zis : Da ma si mie niste hartie din aia ca am o gaura in gard si se vede urat". Am pastrat doar unul, restul mi le-a luat nevasta-mea. A zis ca ii trebuie ei la spalat geamurile ca e hartie din aia buna. Si zici ca trebuie sa votam iar..... pai si stim pe cine?

Eu: - Eu nu stiu, dar lu' matale iti spun aia la primarie atunci, nu-ti fa griji degeaba, mai bine da kilu' ala de branza ca ma tii aici cu banii fluturand in drum a pomana.

Ion: - Aoleu duduie Mirela, ca bine zici. Floricooooo, adu un kil de branza aici la gard pentru duduia Mirela.dar adu din ala bun , stii tu de unde, nu din ala pentru piata. Dar dumneavoastra nu candidati?

Eu: - Lasa nea Ioane, ca iti explic alta data cum sta treaba, doar mai am nevoie de branza si apoi ce-om mai avea de vorbit peste gard daca epuizam totul acum, nu?

Cum se scarpina un orasean in cap, la tara

Asa cum am tot scris de 2 ani incoace pe jurnalul casei mele, sunt o oraseanca sadea mutata la tara. Am trait la oras, nu am avut bunici la tara, asa ca tangenta mea cu mediul rural a fost sporadica.
Viata la tara, de cand ne-am construit casa nu conteneste sa fie pentru mine un mister si o inepuizabila sursa de surprize.
Nevand tentatii moderne ale orasului, atentia ta este indreptata catre detalii ce nu ti-ai imaginat vreodata ca vei avea timpul si rabdarea sa le observi.

De exemplu este fascinant de observat cum isi invata o pisica puiul sa vaneze, sau cum il cheama la masa dupa ce ea insasi a vanat ceva si cum puiul de oriunde este el ii intelege miorlaitul aparte si se indreapta mai mult taras spre mama pentru a se infrupta cu bunatatile aduse.

Vreau acum sa va relatez o istorioara hazlie intamplata in primavara asta si pe care am povestit-o la momentul respectiv pe jurnalul casei, dar tin sa o memorez si aici
Din seria " Diverse" ale jurnalului de casa

De cateva zile, ansamblul folcloric " Sunete de belciugate" are un nou membru. Jur ca nu am dat anunt de selectie, insa s-a prezentat direct, cu tupeu , fara CV si si-a impus punctul de vedere cu forta.

Este vorba de un arici, care nu stiu cum a ajuns, dar cert este ca s-a indragostit de noi si de restul membrilor ansamblului si acum nu mai vrea sa plece nici neam. Pentru ca bugetul alocat retributiilor este si el in criza, au urmat inevitabil proteste de strada!

Sasha a latrat in secvente de cate 2-3 minute dar nu a reusit sa se faca ascultat pentru care motiv a trecut la represalii incercand sa alunge noul intrus cu o bata ( mai exact un bat de dimensiuni medii )

Nero - in calitate de lider de sindicat, a fost mult mai nervos si mai vehement in discutiile purtate cu noul venit, la un moment dat starea de nervozitate a lui a crescut la limite alamante, gura fiindu-i plina de spume, tonul discutiei urcand vertiginos. Cu toate acestea, opozantul , scolit probabil la Beijing, l-a tratat linistit cu " fundul"!!!!

Rahan, motanul nostru negru, in calitate de felina smechera, s-a gandit ca ar fi bine sa se dea cu noul venit, poate maine poimaine acesta va deveni lider in batatura si atunci va avea si el de castigat, dar incercand sa se alinte a realizat pe propria piele ca noului personaj nu-i plac lingaii si pupatorii in fund asa ca a sters-o rapid din peisaj lasand apele sa se linisteasca un pic si totul sa fie dat uitarii.

In incheiere, am vrut n-am vrut, ne-am ales si cu un arici. Asta ce o mai manca ?.

I-am propus sotului meu, ca in loc sa ne preocupam de casa, ar trebui sa ne apucam sa construim o Arca, pentru ca vad ca animalele incep sa se adune si poate maine poimaine vedem cum lacul se umfla si da navala peste noi smile.gif

raspunsul a fost unul categoric: O sa construim cand o sa-ti creasca tie barba smile.gif. "
"

marți, 19 mai 2009

O zi de Mai la Belciugatele

Duminica seara in jurul orei 21.00 am ajuns acasa, in satul Candeasca din Comuna Belciugatele. Tot drumul de la aeroport pana acasa l-am petrecut meditand. Pe de o parte imi parea rau ca am facut saltul in trecut revenind acasa, iar pe de alta parte ma incercau anumite emotii de bucurie gandindu-ma la intalnirea pe care o sa o am cu restul formatiei "Doinele de Belciugatele", asa cum ne intitulam noi: eu, sotul meu, cainii Nero si Sasha si motani Rahan si Zorro.

De cum m-am dat jos din masina in fata portii, mi-am adus aminte de ce imi e draga mie viata la tara si de ce nu am ales sa raman in USA cand am avut ocazia sa o fac. Motivul principal este AERUL. Nicaieri nu am respirat un aer mai drag ca cel de acasa, o impletire dulceaga de mirosuri diferite si contradictorii, mirosul zecilor de salcami infloriti de pe malul apei, mirosul balegarului de oaie din curtea vecinului, mirosul ierbii proaspat cosite si mirosul fanului ars de pe malul opus.

Nu mi-am vazut gradina de o saptamana si parca vrand sa isi exprime bucuria revederii, fiecare planta incerca sa iasa in evidenta si sa imi ureze un Bun revenit!. Copacii parca erau mai frumosi, gardul viu s-a ridicat parca de pe vine, trandafirii si-au scos bobocii la lumina.

Cei doi catei nu mai pridideau cu inghesuiala printre picioarele mele, iscandu-se chiar o cearta din gelozie pentru atentia mea. Varfurile pantofilor mi-au fost umezite de semnele lor inocente si sincere de bucurie.

Admirand toate aceste detalii, am auzit in spate vocea sotului meu spunand:" Bine ai venit acasa, Sefa! Ne-a fost dor de tine si te asteapta atatea lucruri de facut!"

Linistea serii, oracaitul micilor broscute, cantecul greierilor, latraturile cainilor din vecini au completat tabloul feeric al unei seri obisnuite de Mai..... la tara.

Dintr-o data vorbele lui Creanga isi divulga adevaratul inteles in adancul sufletului tau :" Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul ... [ in care convietuiesc] ... mi se umple sufletul de bucurie "

luni, 18 mai 2009

O altfel de lume la 1179 km distanta

Saptamana trecuta am fost la Munchen cu firma, pentru Targul Expozitional de Transport Logistic de la Messe.

Am mai fost prin Germania insa numai in trecere, niciodata pentru a sta mai multe zile in acelasi loc.
Impresia generala asupra vizitei la Munchen este una foarte trista, in sensul ca suntem cu vreo 200 ani in urma si cu sanse aproape nule de a recupera ceva din acest timp. Mentalitatea oamenilor de acolo este atat de diferita de a noastra incat termenul este unul cat se poate de realist. Curatenia este la ordinea zilei, expresia bogatiei nu se face ca in cazul nostru cu foarte multa galagie si foarte mult sclipici ci doar poate printr-o adresa de buletin ce specifica o zona rezidentiala cu case scumpe si eventual o marca mai de lux de BMW sau Mercedes.
Cu toate acestea, bogati, medii sau saraci , oamenii prefera bicicleta ca mijloc de locomotie prin oras. Un oras decongestionat de traficul de masini prin acea infrastructura de autostrazi si benzi de mare viteza. Toate locurile publice au prevazute stative de bicicleta, trotuarele au benzi speciale pentru biciclete, benzi pe unde si sa vrei sa circuli nu prea poti ( tot timpul trebuie sa te dai deoparte ca sa treaca una, doua, trei biciclete dintr-un sens sau altul ). Lumea de diferite varste chiar si foarte inaintate folosesc bicicleta pentru a merge chiar si la teatru sau la opera.

Un alt aspect care mi-a placut extraordinar de mult este verdeata. Foarte , foarte multa verdeata, garduri vii la case ( nu de ciment sau fier forjat inalte de 3m ca la noi), orasul este in perioada asta o splendoare de castani rosii sau roz. Oriunde te intorci vezi un castan cu florile rosii sau o tufa imensa de liliac.

Cultul excesiv pentru istorie si traditie este o caracteristica generala a vesticilor, insa ceea ce face interesant Munchenul este beraria Lowe care poate acomoda pana la 5000 persoane simultan cu ocazia October fest si binenteles cele 2 mari atractii unice ale Europei : fabrica de autoturisme BMW si Stadionul Allianz Arena , cel mai modern stadion din Europa.

Amandoua atractiile sunt vizitabile, cu programare prealabila pentru vizitarea propriu-zisa a fabricii si acesul efectiv pe stadion. Pentru restul, galeriile expozitionale sunt free , iar Muzeu BMW se viziteaza contra cost.

Cam atat in cuvinte, restul in imagini in galeria de poze.

joi, 26 martie 2009

Recomandare film

Am vizionat zilele trecute filmul Slam Dog millionaire. Foarte frumos film, poveste interesanta iar pentru pasionatii de imagine si fotografie, un extraordinar curs de incadrare a subiectului si de selectie perfecta a unghiurilor de filmare.

Il recomand din suflet pasionatilor de alt film decat cel plin de explozibile si muschi.

America

Nu am mai scris de ceva vreme, insa zilele trecute m-am uitat pe niste fotografii de acum cativa ani de cand locuiam in New York si m-am gandit sa impartasesc putin din experienta acelor ani.

America- un miraj, un nume cu semnificatii aparte, care cheama hipnotic milioane si milioane de suflete catre ea. Cati din acesti oameni nu ajung sa fie pacaliti de imaginile de brosura ale Americii. Nu stiu cum este America acum, dar cu siguranta este multa mai putin atragatoare decat cea de acum 10 ani.

Intinderea tarii te face sa traiesti cu iluzia ca esti liber, o libertate doar in carti aprofundata si reglementata, pentru ca altfel esti un prizonier intr-o mare rezervatie careia nu-i vezi gardul de sarma si poarta de fier, insa traiesti constant cu prezenta gardienilor langa tine care iti reamintesc programul zilnic si iti spun ce sa citesti, ce trebuie sa vezi, ce trebuie sa intelegi si mai ales ce trebuie sa mananci.

O tara unde marea majoritate a oamenilor sunt ca niste pufuleti in punga de Lotto, unde singurele emisiuni sportive sunt cele legate de fotbal american, baseball si basket, desi au peste 30 canale de sport, unde stirile externe sunt controlate mai bine decat o facea Securitatea pe vremea impuscatului, unde multe din discutiile sociale sunt legate de sex, muzica si bani.

America- tara unde toata lumea crede in reclame, unde distractiile se rezuma la un picnic cu hamburgeri sau o noapte in bar continuata cu o sesiune de stari de voma in gurile de metrou, o tara unde pana si limba engleza tinde sa nu mai fie in curand limba oficiala, o tara in care departe fiind iti pui atatea sperante si care te dezamageste in mod lamentabil.

America o tara unde lumea nu umbla cu bani cash, unde cimeva stie intotdeauna cate sticle de cola bei pe saptamana, cate tigari fumezi zilnic, care este vinul preferat, unde iti place sa iti petreci vacantele, unde intregul tau profil poate fi exploatat si consultat printr-o simpla tastare a unui cod - social security number.

Cam asta este imaginea mea despre America mai ales dupa ce am trait pe viu evenimentele de la 11 Septembrie 2001 - genocidul american.

vineri, 20 februarie 2009

Bancul zilei

Doua femei stau de vorba despre sotii lor:
- Mario, Gheorghe al meu este impotent 100%
- Leano, Ion al meu este impotent 300%
- Hai fata, cum asa?
- Pai a cazut prostul pe scari si si-a rupt si degetul si limba.

joi, 19 februarie 2009

Cum vede un taran valentine's day-ul.

Un taran a plecat la Paris cu magarul dupa el sa-l vanda si a ajuns la destinatie exact de Valentine's Day.
Cum era agitatie mare in Paris , a pierdut magarul din oki si nu l-a mai gasit toata ziua. Suparat, flamand si obosit s-a culcat sub podul Senei asteptand sa treaca noaptea. La un moment dat pe pod se opresc doi indragostiti. Baiatul incercand sa impresioneze fata cu o declaratie de dragoste de sezon, spunandu-i :" Iubita mea, in ochii tai vad tot Parisul"
la care taranul nostru neaos intreaba repede : " Da magarul meu nu-l vezi?"

Scrisoare catre Conu Fanica

Draga Coane Fanica.

De cand te-ai prapadit lucrurile nu s-au schimbat prea mult, sau imbracat doar in alte haine.
Dandanache, caruia i-ai lasat locul de candidatura in partid contra afacerea cu steaguri , stii mata care, aia de la primarie si scoala de fete, nu mai este de mult in miezul actiunii. A devenit presedinte onorific in partid.

Afacerea nu a mai mers nici ea mult, a preluat-o Branzovenescu si i-a schimbat destinatia inlocuind steagurile cu borduri.

Catavencu, tot asa cum il stii, bai nene, mic si cu gura mare si agitat ca un Pepsi. E mare sef la guvern. Cum care pepsi? Oops, am uitat ca mata nu le ai cu din astea moderne, ma intelegi?

Mahalaua lui Caragiale nu mai e, asta daca te vezi cu el si intreaba de ea. Gata, au macelarit-o si pe asta hahalerele. Tac-Pac cartier rezidential, ma intelegi? Cum adica ce-i tot dau cu "ma intelegi " asta? Pai trebuie sa ma adaptez si eu la vremurile astea noi. Ce-s eu de vina ca s-a schimbat limba romana.

Am vazut-o pe Coana Zoe zilele trecute la Ministerul Turismului. Daaaa, e tot asa cum o stii matale, cu pieptul inainte. A zis sa iti trimit salutari si un bilet de tratament la bai. Nu cred ca stie ca-i murit. N-ai anuntat-o?

Mangafaua merge si acuma la Ploiesti. S-a mutat sediul firmei acolo si nu are de ales.

In rest, aceleasi scandaluri, aceleasi intrigi, same shit! Nu iti mai traduc, ca n-are rost.

Cu stima,

Pristanda.

PS: Am uitat sa iti spun ce era mai important. Am ajuns Ministru de Interne.

marți, 17 februarie 2009

Misterioasa energie CHI

"Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit
Dumnezeu a creat barbatul si s-a odihnit
Dumnezeu a creat femeia
Si de atunci nu se mai odihneste nimeni."

Deci nici voi nu aveti timp de odihna.

M-am gandit sa va impartasesc si lucruri care imi plac si care ma pasioneaza si care pana la urma ma definesc ca om in primul rand.

De cativa ani ma fascineaza filozofia de viata asiatica. Desi e una dintre cele mai vechi filozofii din lume , nu conteneste sa surprinda si in zilele noastre prin profunzimea si simplitatea ei. Daca a studiat careva tehnica masajului japonez Shiatu , acupunctura, presopunctura, FenghShui-ul asiatic si de ce nu in ultimul rand credinta budista, a observat probabil ca toate au la baza interpretarea unui singur element, cel al energiei CHI.

Studiul acestei energi cu aplicabilitate atat in domeniul medicinii cat si in domeniul spiritual si cel social devine din ce in ce mai fascinant pe masura ce incepi sa intelegi si pe masura ce incepi sa privesti lucrurile din jur intr-un alt mod decat il faceai pana atunci.

Cu totii am avut momente in viata cand am agreat sau nu anumite persoane de la primul schimb de priviri sau prima strangere de mana, am vazut locuri unde ne-am simtit ca acasa din prima clipa sau care ne-au transmis o stare de apasare. Am vazut la cei de langa noi moduri diferite de a simti acele locuri sau de a privi acele persoane si cred ca tot fiecare dintre noi a realizat la un moment dat ca totul tine de unghiul nostru de observatie si ca acela este intotdeauna diferit de al celor din jur.

Intrebarea se pune ce determina aceasta reactie instinctiva de bine sau de rau, de ce o simtim atat de puternica in unele cazuri si de ce tot instinctiv alergam dupa unele si fugim de altele.

Unul dintre curentele pe care le imbratisez de ceva timp ( fara a duce nici o idee la extrem) este cel al Feng Shui -ului si am sa va spun si de ce.

Locuiesc, asa cum v-am mai spus la tara, intr-un loc de care m-am indragostit la prima vizionare. Mi-a luat 3 minute sa ma hotarasc sa cumpar acest teren si mi-a luat cam tot atatea minute sa ma decid asupra proiectului de casa chiar daca el in timp a suferit mici modificari nesemnificative. Din primul moment m-am simtit excelent aici iar acum studiind principiile fengh shui si incercand sa le verific pe locuinta mea asa cum este ea acum, am observat cu stupoare ca foarte multe din elementele definitorii ale casei respecta aceste principii , explicandu-mi astfel de ce ma simt atat de bine aici si intarindu-mi convingerea, daca mai era nevoie, ca asiaticii prin cultura lor sunt cu mult mai avansati in cunoastere decat noi ceilalti.

Si asta nu poate decat sa ma faca sa studiez si mai mult aceasta lume misterioasa a energiei CHI.

luni, 16 februarie 2009

Zambetul orei

Lumea se imparte in doua mari categorii:

Oameni normali si... bloggeri.

Criza asta financiar-economica care a luat "prin surprindere" pe mai marii tarilor lumii, ca orice criza are ca si cauza principala stresul.
Te duci la doctor pentru ca ai facut o criza de rinichi, sau te cheama sefu la el in birou pentru ca tocmai a facut o noua criza de nervi? totul are o cauza comuna :STRESUL!!.

Stresul face parte din viata noastra cotidiana. Suferim de stres de dinainte de a ne naste. Dam nervosi din picioare, ne lovim mama in stomac cu pumnii. Inca din primele momente de viata ne apuca si isteria deoarece urlam din toti rarunchii.

Dar iata ca vin si vestile bune. Ne-o spun asta ziarele. Parol!!!!

S-a gasit medicamentul pentru stres. Cercetatorii afirma cu putere ca "sarutul pasional este un foarte bun remediu impotriva stresului". Ahhhh, si e ne-au spus asta de abia la 48 ore dupa ziua indragostitilor.

Cica o mare parte a creierului devine activa in timpul unui sarut. Ei, asta DA stire.

Ar putea fi o explicatie logica pentru parlamentarii nostri lipsiti de activitate cerebrala. Poate daca acestia si-ar saruta colegii de partid, sau pe cei din opozitie, i-am vedea si noi cu alti ochi.

Propun sa se sarute Presedintele Camerei Deputatilor cu cel al Senatului , Adrian Nastase cu Elena Udrea si Emil Boc cu Calin "File din Poveste" Tariceanu.

Casieritele de la banca ar putea ca in momentul jafului armat sa isi sarute pasional hotii prin spatiul dedicat din cagula pentru acest gest. Cu putina experienta si putin curaj i-ar putea retine pe acestia pentru putin mai mult de 3 minute ajutandu-i astfel si pe politisti sa ajunga la timp la locul faptei.

La tara insa terapia sarutului nu are efect. Oamenii sunt lipsiti de stres dar si de activitate cerebrala de multe ori.
Natura insa este asa de frumoasa incat te imbie mereu la sarut.
Lucrurile se intampla mai incet, ai timp sa vezi fiecare amanunt si te minunezi de cat de schimbatoare si lipsita de stres este natura.

Sambata lacul a primit sarutul a doua lebede albe ratacite, ieri copacii au primit sarutul vantului primavaratic pentru ca astazi pamantul sa primeasca sarutul pur al fulgilor de nea.

Totul ar fi minunat si am rezona atat de bine cu natura de langa noi daca nu am avea acele porniri si accese obsesiv sexuale de a mozoli ( si nu a saruta) pamantul cu niste peturi de cola si de a-l viola necontenit cu resturi de gunoi aruncate la intamplare.

Si ne mai intrebam de ce suntem stresati? Pai cine e nebun sa ne mai sarute si pe noi?

vineri, 13 februarie 2009

Zambet de weekend

Citesc de cateva zile blogurile altora. Nu ca sa spionez dar ca sa invat cum trebuie sa fie construit un blog pentru a avea succes. Toti incearca sa abordeze subiecte serioase, teste de personalitate, teme filozofice ce n-au primit raspuns sau deslusire de ani de zile, in incercarea de a obtine de la cititori un comentariu.

Adevarat ca romanului ii place sa vorbeasca si mai ales sa comenteze totul sau orice. E de ajuns sa ii dai un subiect pe care poate sa abereze in voie si e super multumit. Cu cat subiectul este supus unor neincetate controverse, cu atat starea de satisfactie a cititorului comentator este mai mare. Poate spune ceva despre ceva care nici nu poate fi verificat. I se da dintr-odata dreptul de a fi geniu neinteles.

Teme eterne cum ar fi: nemurirea, despartirea, semnificatia iubirii, criza varstei de 30 ani, sunt abordate de toata lumea si inca nimeni nu s-a plictisit.

De accea abordarea mea va fi una dramatica si in acelasi timp hilara, pentru ca in fiecare zi si mai ales in weekend avem nevoie de zambet.

Deci zambetul acestui weekend este asigurat de animalele domestice ale vecinilor mei.

De cateva luni incoace ma bantuie gandul necurat de a-mi procura o prastie. Da, ati citit bine, o prastie. Nu ati avut niciodata in copilarie imboldul de a trage cu prastia in ceva?De multe ori i-am dus lipsa si mai ales la scoala. Aveam eu o persoana vizata pe postul de cobai.

Acum motivul este cu totul altul si este cauzat , o sa radeti, de o vaca si 2 cai.

Aceste 3 animale de altfel nevinovate reprezinta pentru mine un stres cotidian pe langa casa deoarece in mod total abuziv si fara nici o rusine imi invadeaza proprietatea in cautare de iarba sau frunze proaspete.

Cum nu am inca toata zona imprejmuita, de cu primavara si pana in toamna, ma vad nevoita sa le explic bunele maniere dar se pare ca straduintele mele le lasa complet nepasatoare.

Asa ca anul asta, o sa imi schimb insa tactica , o sa strang randurile si o sa ma inarmez chiar de maine cu o prastie si poate n-ar strica si cateva pocnitori si o sa le predau ceva limbi straine.
Poate am mai mult succes.

joi, 12 februarie 2009

Odisea pasapoartelor biometrice

Iata ca am ajuns s-o traim si pe asta. Si-a bagat dracul coada in pasapoartele noastre si mai ales in codul cip, adica direct la inima.

Si cand imi spunea deunazi cineva ca cipurile astea " sunt date dracului" , am crezut ca e o gluma e si nicidecum ca e pura realitate.

Sa inteleg ca pana la urma vom fi stigmati cu totii. Fiecare va fi purtator de numar 666 - Anticrist. Anticristul Costica de la 2, Anticrista Maricica de la 7 de pe spate...si tot asa. Conditia noastra de simpli muritori a fost data peste cap.

O problema serioasa o au pana si combatantii. Se trezesc deodata ca numarul celor posesori de 666 a depasit limitele maxime admise iar ei nu au intariri.
Dintr-odata selectionerul nationalei nu mai este singur, plaja lui de selectie este de acum foarte larga. Persoane "dracoase' se vor gasi de acum peste tot.

Pana si limbajul si chiar injuraturile vor trebuie sa fie modificate. Cum as mai putea sa il trimit eu pe sefu' " dracului" cand el este deja acolo? Are pasaport chiar de servici, cu alte cuvinte de doua ori 666.


Toata istoria asta are si parti bune. Vom insela si vom fi mai putin inselati. Sotul/sotia nu isi mai permite sa plece cu amanta/amantul peste hotare oricum. Are cip!!!! Stim unde se afla, partea si mai buna e ca are si celalalt cip si aflam rapid si cine e.

Colegii nu se mai intorc din vacanta de la tara spunand ca au prins un bronz de Honolulu. Le poti raspunde rapid: " Ahaaa.... si marmota invelea ciocolata!!! trezeste-te !! Tu n-ai parasit incinta, nu s-a activat cipul!"

si exemple pot fi multe..

Important este cine si de ce ne vor biometricizati. Ne transformam intr-o planeta a maimutelor?

E cazul oare sa-mi fac griji si sa izolez mai bine cusca cainilor daca tot voi ajunge sa locuiesc in ea si Nero in patul meu uitandu-se la Human Planet?

fabula neterminata a tranzitiei eterne

Incercand zorit sa-n groape
In nisip un os de vita
Nero observa pe dansul
Scris cuvantul mare MITA

Si speriat ca viitorul
L-ar petrece in padoc
Se gandi sa il ofere
Cu fundita lui Motoc

Dar motanul smecher mare
Mirosindu-i a pacat
Il trimise la plimbare
Cu pachetu-i inflorat

Toata ziua ca huiduma
Ma alergi de-mi scade burta
Si-ti veni tocmai acuma
Sa imparti cu mine turta?

Nuuu iti jur in gura mare
Sa impart? nici n-am gandit
Am venit spre impacare
Si cu-n os de oferit

Tu mai iei de prost pe mine
Si-mi oferi un os de vita?
Ori esti chior, ori nu vezi bine
Ca pe el e scrisa MITA

miercuri, 11 februarie 2009

Weekendul indragostitilor

Vine weekendul indragostitilor. Ei ash!. Nici nu aveam cum sa nu aflam lucrul asta doar l-au tradus si in limba romana.

Ziarele, televiziunile, radiourile rasufla in sfarsit usurate: " avem despre ce vorbi o saptamana ". Pe unde te intorci auzi numai de cele mai extraordinare povesti de dragoste ( nu spune nimeni si cat vor dura), esti invitat sa participi la concursuri gen:

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care i-ai face-o persoanei iubite ( nu exista restrictii cu privire la acea persoana iubita, daca e nevasta sau amanta si nici nu se testeaza ulterior daca chiar s-a pus in practica declaratia sau totul a fost o minciuna)

Cel mai lung sarut din lume. Common!!! Sarutul e doar la inceput, dupa aia e doar un schimb continuu de microbi.

si tot asa...

Magazinele isi imbraca vitrinele in rosu, peste tot numai pernute , inimioare si ursuleti.

Hai sa fim seriosi, suntem in 2009, care pustoaica ce ar crede prin absurd in aceasta zi, mai vrea pernute rosii si ursuleti de plus? Oare oamenii de marketing n-au invatat ca bijuteriile scumpe, masinile luxoase si hainele "de la Italia" sunt cadourile perfecte ?

Si pana la urma de ce sarbatorim aceasta zi de Valentine? Ne place sa importam toate stupizeniile de sarbatori ale americanilor uitand de cele autohtone sau e doar o politica de vanzari?

Normal, cine sa sarbatoreasca Dragobetele? Fetele nu mai au parul in cosite si nici inocente nu mai sunt, nu se pot organiza concursuri cu "Cine arunca mai departe coronita peste casa" sau "Cine mai e fata mare de Dragobete"

Astept cu interes adoptarea si a altor sarbatori americane aducatoare de profit. Poate vom primi liber si de 4 Iulie, si de ce nu si un curcan electoral de Ziua Recunostintei.

Scurta epopee a unui bob de roua

Pe un fir de sunatoare
De cu zori, in haina noua,
Se-aseza nevoie mare
Dl. Snob - un bob de roua.

Ocupat sa isi prezinte
Noul lui vesmant lucit,
A uitat de Dl Soare... ca rasare,
Si-a murit!.

marți, 10 februarie 2009

Wekend la tara

Vine primavara. Desi razbeste mai greu, in weekend acel fior subtire cald si parfumat de primavara si-a facut simtita prezenta. Temperatura ridicata si soarele de sambata a trezit la viata natura. Ratele salbatice faceau galagie pe lac, o barza si-a facut aparitia in curte, pana si un vecin din apropiere si-a scos oile si mieii la dezmortire pe camp. Catelele sunt in calduri animand toata suflarea canina masculina din sat, iar femele si-au deschis pentru prima oara geamurile larg de la casa pentru curatenie.

Stateam pe terasa si priveam in jur si ma simteam ca intr-un roman de Sadoveanu , pigmentat din cand in cand de cate o scena din Ion Creanga, imi beam cafeaua si ma simteam impacata cu mine insami.

Fiecare alergam prin viata incercand sa gasim acea persoana sau acel loc care sa ne insufle acel sentiment de siguranta de implinire si de fericire. De multe ori ne agatam de oameni sau de locuri si lucruri gresite, cerem garantii pentru starea in care ne aflam si ne intristam sau suntem dezamagiti atunci cand acea garantie a expirat. Solicitam plata unor daune, dorim un retur sau un produs sau o persoana la schimb, suntem egoisti in incercarea noastra de automultumire continua.

Suntem mai jalnici pana si decat cainele meu Nero. El , printr-o inteligenta ancestrala, a inteles ca a iubi si a fi fericit tine de ceea ce oferi pentru acea stare. Iar el iti oferta zilnic o bucurie doar privindu-l in ochi , iti exprima dragostea lui lingandu-te pe mana si iti arata fericirea lui interioara asezandu-se langa tine cu rotile in sus.

Linistea de la tara iti oferta mult timp de meditatie , iar eu ma simt din ce in ce mai bine ..la tara.

vineri, 6 februarie 2009

Primul blog weekend

Primul weekend.... prima zi de blog. 06.02.2009!!!!

Nu stiu care a fost impulsul initial de a deschide un blog, oricum nu cred ca mai conteaza atata timp cat ma aflu deja aici.

E vineri, urmeaza primul meu weekend de blogger si ma incearca acelasi sentiment cald si plin de emotie ca in prima mea zi de munca. Am aceeasi atitudine ca atunci in fata oglinzii cand imbracata ca la carte imi spuneam cu un aer narcisist : " Sunt angajata!!!" numai ca acuma nu mai am oglinda, si nici hainele nu mai sunt ca la carte. A ramas doar aerul usor narcisist care imi sopteste " Sunt blogger!!! Yes!!! Ta na na na na na ". Daca cu ipostaza de angajat m-am lamurit in scurt timp ca nu e asa o mare realizare, ba cu timpul devine chiar o corvoada, sper ca nu voi avea acelasi sentiment cu ipostaza de blogger.

Ce inseamna sa fi blogger? Sa ai libertatea sa te exprimi , sa spui ceea ce simti, ceea ce gandesti si culmea sa te mai citeasca si altii? Oricum unii te citesc sigur, zi de zi, te si inregistreaza mai nou, ar putea chiar sa isi faca abonament anual, dar importanti sunt ceilalti care au libertatea sa dea click pe blogul tau sa nu.

Daca primilor le raspunzi la telefon " Salut tie si ascultatorilor nostri!" , celorlalti le-as raspunde cu : "Salut! Vrei o cafea? E weekend!"

Povestirile mele de weekend se vor vrea unele cateodata vesele, cateodata cu tema de weekend, dar intotdeauna unele care sa te faca sa revii si weekendul viitor. De ce n-ai reveni? Nu bei cafea?

Ma numesc Mirela, colateral ma mai numesc si Lucia, dar lumea imi spune Mirela iar sotul meu " Sefa!". Lasati-l doar pe el s-o faca ( intre noi fiind vorba imi place cum suna). Deci pentru voi am sa fiu Mirela Lucia.

....Nu mai stiu ce sa scriu pentru prima postare, asa ca va salut pe toti si revin curand cu mai mult curaj.