vineri, 20 februarie 2009

Bancul zilei

Doua femei stau de vorba despre sotii lor:
- Mario, Gheorghe al meu este impotent 100%
- Leano, Ion al meu este impotent 300%
- Hai fata, cum asa?
- Pai a cazut prostul pe scari si si-a rupt si degetul si limba.

joi, 19 februarie 2009

Cum vede un taran valentine's day-ul.

Un taran a plecat la Paris cu magarul dupa el sa-l vanda si a ajuns la destinatie exact de Valentine's Day.
Cum era agitatie mare in Paris , a pierdut magarul din oki si nu l-a mai gasit toata ziua. Suparat, flamand si obosit s-a culcat sub podul Senei asteptand sa treaca noaptea. La un moment dat pe pod se opresc doi indragostiti. Baiatul incercand sa impresioneze fata cu o declaratie de dragoste de sezon, spunandu-i :" Iubita mea, in ochii tai vad tot Parisul"
la care taranul nostru neaos intreaba repede : " Da magarul meu nu-l vezi?"

Scrisoare catre Conu Fanica

Draga Coane Fanica.

De cand te-ai prapadit lucrurile nu s-au schimbat prea mult, sau imbracat doar in alte haine.
Dandanache, caruia i-ai lasat locul de candidatura in partid contra afacerea cu steaguri , stii mata care, aia de la primarie si scoala de fete, nu mai este de mult in miezul actiunii. A devenit presedinte onorific in partid.

Afacerea nu a mai mers nici ea mult, a preluat-o Branzovenescu si i-a schimbat destinatia inlocuind steagurile cu borduri.

Catavencu, tot asa cum il stii, bai nene, mic si cu gura mare si agitat ca un Pepsi. E mare sef la guvern. Cum care pepsi? Oops, am uitat ca mata nu le ai cu din astea moderne, ma intelegi?

Mahalaua lui Caragiale nu mai e, asta daca te vezi cu el si intreaba de ea. Gata, au macelarit-o si pe asta hahalerele. Tac-Pac cartier rezidential, ma intelegi? Cum adica ce-i tot dau cu "ma intelegi " asta? Pai trebuie sa ma adaptez si eu la vremurile astea noi. Ce-s eu de vina ca s-a schimbat limba romana.

Am vazut-o pe Coana Zoe zilele trecute la Ministerul Turismului. Daaaa, e tot asa cum o stii matale, cu pieptul inainte. A zis sa iti trimit salutari si un bilet de tratament la bai. Nu cred ca stie ca-i murit. N-ai anuntat-o?

Mangafaua merge si acuma la Ploiesti. S-a mutat sediul firmei acolo si nu are de ales.

In rest, aceleasi scandaluri, aceleasi intrigi, same shit! Nu iti mai traduc, ca n-are rost.

Cu stima,

Pristanda.

PS: Am uitat sa iti spun ce era mai important. Am ajuns Ministru de Interne.

marți, 17 februarie 2009

Misterioasa energie CHI

"Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit
Dumnezeu a creat barbatul si s-a odihnit
Dumnezeu a creat femeia
Si de atunci nu se mai odihneste nimeni."

Deci nici voi nu aveti timp de odihna.

M-am gandit sa va impartasesc si lucruri care imi plac si care ma pasioneaza si care pana la urma ma definesc ca om in primul rand.

De cativa ani ma fascineaza filozofia de viata asiatica. Desi e una dintre cele mai vechi filozofii din lume , nu conteneste sa surprinda si in zilele noastre prin profunzimea si simplitatea ei. Daca a studiat careva tehnica masajului japonez Shiatu , acupunctura, presopunctura, FenghShui-ul asiatic si de ce nu in ultimul rand credinta budista, a observat probabil ca toate au la baza interpretarea unui singur element, cel al energiei CHI.

Studiul acestei energi cu aplicabilitate atat in domeniul medicinii cat si in domeniul spiritual si cel social devine din ce in ce mai fascinant pe masura ce incepi sa intelegi si pe masura ce incepi sa privesti lucrurile din jur intr-un alt mod decat il faceai pana atunci.

Cu totii am avut momente in viata cand am agreat sau nu anumite persoane de la primul schimb de priviri sau prima strangere de mana, am vazut locuri unde ne-am simtit ca acasa din prima clipa sau care ne-au transmis o stare de apasare. Am vazut la cei de langa noi moduri diferite de a simti acele locuri sau de a privi acele persoane si cred ca tot fiecare dintre noi a realizat la un moment dat ca totul tine de unghiul nostru de observatie si ca acela este intotdeauna diferit de al celor din jur.

Intrebarea se pune ce determina aceasta reactie instinctiva de bine sau de rau, de ce o simtim atat de puternica in unele cazuri si de ce tot instinctiv alergam dupa unele si fugim de altele.

Unul dintre curentele pe care le imbratisez de ceva timp ( fara a duce nici o idee la extrem) este cel al Feng Shui -ului si am sa va spun si de ce.

Locuiesc, asa cum v-am mai spus la tara, intr-un loc de care m-am indragostit la prima vizionare. Mi-a luat 3 minute sa ma hotarasc sa cumpar acest teren si mi-a luat cam tot atatea minute sa ma decid asupra proiectului de casa chiar daca el in timp a suferit mici modificari nesemnificative. Din primul moment m-am simtit excelent aici iar acum studiind principiile fengh shui si incercand sa le verific pe locuinta mea asa cum este ea acum, am observat cu stupoare ca foarte multe din elementele definitorii ale casei respecta aceste principii , explicandu-mi astfel de ce ma simt atat de bine aici si intarindu-mi convingerea, daca mai era nevoie, ca asiaticii prin cultura lor sunt cu mult mai avansati in cunoastere decat noi ceilalti.

Si asta nu poate decat sa ma faca sa studiez si mai mult aceasta lume misterioasa a energiei CHI.

luni, 16 februarie 2009

Zambetul orei

Lumea se imparte in doua mari categorii:

Oameni normali si... bloggeri.

Criza asta financiar-economica care a luat "prin surprindere" pe mai marii tarilor lumii, ca orice criza are ca si cauza principala stresul.
Te duci la doctor pentru ca ai facut o criza de rinichi, sau te cheama sefu la el in birou pentru ca tocmai a facut o noua criza de nervi? totul are o cauza comuna :STRESUL!!.

Stresul face parte din viata noastra cotidiana. Suferim de stres de dinainte de a ne naste. Dam nervosi din picioare, ne lovim mama in stomac cu pumnii. Inca din primele momente de viata ne apuca si isteria deoarece urlam din toti rarunchii.

Dar iata ca vin si vestile bune. Ne-o spun asta ziarele. Parol!!!!

S-a gasit medicamentul pentru stres. Cercetatorii afirma cu putere ca "sarutul pasional este un foarte bun remediu impotriva stresului". Ahhhh, si e ne-au spus asta de abia la 48 ore dupa ziua indragostitilor.

Cica o mare parte a creierului devine activa in timpul unui sarut. Ei, asta DA stire.

Ar putea fi o explicatie logica pentru parlamentarii nostri lipsiti de activitate cerebrala. Poate daca acestia si-ar saruta colegii de partid, sau pe cei din opozitie, i-am vedea si noi cu alti ochi.

Propun sa se sarute Presedintele Camerei Deputatilor cu cel al Senatului , Adrian Nastase cu Elena Udrea si Emil Boc cu Calin "File din Poveste" Tariceanu.

Casieritele de la banca ar putea ca in momentul jafului armat sa isi sarute pasional hotii prin spatiul dedicat din cagula pentru acest gest. Cu putina experienta si putin curaj i-ar putea retine pe acestia pentru putin mai mult de 3 minute ajutandu-i astfel si pe politisti sa ajunga la timp la locul faptei.

La tara insa terapia sarutului nu are efect. Oamenii sunt lipsiti de stres dar si de activitate cerebrala de multe ori.
Natura insa este asa de frumoasa incat te imbie mereu la sarut.
Lucrurile se intampla mai incet, ai timp sa vezi fiecare amanunt si te minunezi de cat de schimbatoare si lipsita de stres este natura.

Sambata lacul a primit sarutul a doua lebede albe ratacite, ieri copacii au primit sarutul vantului primavaratic pentru ca astazi pamantul sa primeasca sarutul pur al fulgilor de nea.

Totul ar fi minunat si am rezona atat de bine cu natura de langa noi daca nu am avea acele porniri si accese obsesiv sexuale de a mozoli ( si nu a saruta) pamantul cu niste peturi de cola si de a-l viola necontenit cu resturi de gunoi aruncate la intamplare.

Si ne mai intrebam de ce suntem stresati? Pai cine e nebun sa ne mai sarute si pe noi?

vineri, 13 februarie 2009

Zambet de weekend

Citesc de cateva zile blogurile altora. Nu ca sa spionez dar ca sa invat cum trebuie sa fie construit un blog pentru a avea succes. Toti incearca sa abordeze subiecte serioase, teste de personalitate, teme filozofice ce n-au primit raspuns sau deslusire de ani de zile, in incercarea de a obtine de la cititori un comentariu.

Adevarat ca romanului ii place sa vorbeasca si mai ales sa comenteze totul sau orice. E de ajuns sa ii dai un subiect pe care poate sa abereze in voie si e super multumit. Cu cat subiectul este supus unor neincetate controverse, cu atat starea de satisfactie a cititorului comentator este mai mare. Poate spune ceva despre ceva care nici nu poate fi verificat. I se da dintr-odata dreptul de a fi geniu neinteles.

Teme eterne cum ar fi: nemurirea, despartirea, semnificatia iubirii, criza varstei de 30 ani, sunt abordate de toata lumea si inca nimeni nu s-a plictisit.

De accea abordarea mea va fi una dramatica si in acelasi timp hilara, pentru ca in fiecare zi si mai ales in weekend avem nevoie de zambet.

Deci zambetul acestui weekend este asigurat de animalele domestice ale vecinilor mei.

De cateva luni incoace ma bantuie gandul necurat de a-mi procura o prastie. Da, ati citit bine, o prastie. Nu ati avut niciodata in copilarie imboldul de a trage cu prastia in ceva?De multe ori i-am dus lipsa si mai ales la scoala. Aveam eu o persoana vizata pe postul de cobai.

Acum motivul este cu totul altul si este cauzat , o sa radeti, de o vaca si 2 cai.

Aceste 3 animale de altfel nevinovate reprezinta pentru mine un stres cotidian pe langa casa deoarece in mod total abuziv si fara nici o rusine imi invadeaza proprietatea in cautare de iarba sau frunze proaspete.

Cum nu am inca toata zona imprejmuita, de cu primavara si pana in toamna, ma vad nevoita sa le explic bunele maniere dar se pare ca straduintele mele le lasa complet nepasatoare.

Asa ca anul asta, o sa imi schimb insa tactica , o sa strang randurile si o sa ma inarmez chiar de maine cu o prastie si poate n-ar strica si cateva pocnitori si o sa le predau ceva limbi straine.
Poate am mai mult succes.

joi, 12 februarie 2009

Odisea pasapoartelor biometrice

Iata ca am ajuns s-o traim si pe asta. Si-a bagat dracul coada in pasapoartele noastre si mai ales in codul cip, adica direct la inima.

Si cand imi spunea deunazi cineva ca cipurile astea " sunt date dracului" , am crezut ca e o gluma e si nicidecum ca e pura realitate.

Sa inteleg ca pana la urma vom fi stigmati cu totii. Fiecare va fi purtator de numar 666 - Anticrist. Anticristul Costica de la 2, Anticrista Maricica de la 7 de pe spate...si tot asa. Conditia noastra de simpli muritori a fost data peste cap.

O problema serioasa o au pana si combatantii. Se trezesc deodata ca numarul celor posesori de 666 a depasit limitele maxime admise iar ei nu au intariri.
Dintr-odata selectionerul nationalei nu mai este singur, plaja lui de selectie este de acum foarte larga. Persoane "dracoase' se vor gasi de acum peste tot.

Pana si limbajul si chiar injuraturile vor trebuie sa fie modificate. Cum as mai putea sa il trimit eu pe sefu' " dracului" cand el este deja acolo? Are pasaport chiar de servici, cu alte cuvinte de doua ori 666.


Toata istoria asta are si parti bune. Vom insela si vom fi mai putin inselati. Sotul/sotia nu isi mai permite sa plece cu amanta/amantul peste hotare oricum. Are cip!!!! Stim unde se afla, partea si mai buna e ca are si celalalt cip si aflam rapid si cine e.

Colegii nu se mai intorc din vacanta de la tara spunand ca au prins un bronz de Honolulu. Le poti raspunde rapid: " Ahaaa.... si marmota invelea ciocolata!!! trezeste-te !! Tu n-ai parasit incinta, nu s-a activat cipul!"

si exemple pot fi multe..

Important este cine si de ce ne vor biometricizati. Ne transformam intr-o planeta a maimutelor?

E cazul oare sa-mi fac griji si sa izolez mai bine cusca cainilor daca tot voi ajunge sa locuiesc in ea si Nero in patul meu uitandu-se la Human Planet?

fabula neterminata a tranzitiei eterne

Incercand zorit sa-n groape
In nisip un os de vita
Nero observa pe dansul
Scris cuvantul mare MITA

Si speriat ca viitorul
L-ar petrece in padoc
Se gandi sa il ofere
Cu fundita lui Motoc

Dar motanul smecher mare
Mirosindu-i a pacat
Il trimise la plimbare
Cu pachetu-i inflorat

Toata ziua ca huiduma
Ma alergi de-mi scade burta
Si-ti veni tocmai acuma
Sa imparti cu mine turta?

Nuuu iti jur in gura mare
Sa impart? nici n-am gandit
Am venit spre impacare
Si cu-n os de oferit

Tu mai iei de prost pe mine
Si-mi oferi un os de vita?
Ori esti chior, ori nu vezi bine
Ca pe el e scrisa MITA

miercuri, 11 februarie 2009

Weekendul indragostitilor

Vine weekendul indragostitilor. Ei ash!. Nici nu aveam cum sa nu aflam lucrul asta doar l-au tradus si in limba romana.

Ziarele, televiziunile, radiourile rasufla in sfarsit usurate: " avem despre ce vorbi o saptamana ". Pe unde te intorci auzi numai de cele mai extraordinare povesti de dragoste ( nu spune nimeni si cat vor dura), esti invitat sa participi la concursuri gen:

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care i-ai face-o persoanei iubite ( nu exista restrictii cu privire la acea persoana iubita, daca e nevasta sau amanta si nici nu se testeaza ulterior daca chiar s-a pus in practica declaratia sau totul a fost o minciuna)

Cel mai lung sarut din lume. Common!!! Sarutul e doar la inceput, dupa aia e doar un schimb continuu de microbi.

si tot asa...

Magazinele isi imbraca vitrinele in rosu, peste tot numai pernute , inimioare si ursuleti.

Hai sa fim seriosi, suntem in 2009, care pustoaica ce ar crede prin absurd in aceasta zi, mai vrea pernute rosii si ursuleti de plus? Oare oamenii de marketing n-au invatat ca bijuteriile scumpe, masinile luxoase si hainele "de la Italia" sunt cadourile perfecte ?

Si pana la urma de ce sarbatorim aceasta zi de Valentine? Ne place sa importam toate stupizeniile de sarbatori ale americanilor uitand de cele autohtone sau e doar o politica de vanzari?

Normal, cine sa sarbatoreasca Dragobetele? Fetele nu mai au parul in cosite si nici inocente nu mai sunt, nu se pot organiza concursuri cu "Cine arunca mai departe coronita peste casa" sau "Cine mai e fata mare de Dragobete"

Astept cu interes adoptarea si a altor sarbatori americane aducatoare de profit. Poate vom primi liber si de 4 Iulie, si de ce nu si un curcan electoral de Ziua Recunostintei.

Scurta epopee a unui bob de roua

Pe un fir de sunatoare
De cu zori, in haina noua,
Se-aseza nevoie mare
Dl. Snob - un bob de roua.

Ocupat sa isi prezinte
Noul lui vesmant lucit,
A uitat de Dl Soare... ca rasare,
Si-a murit!.

marți, 10 februarie 2009

Wekend la tara

Vine primavara. Desi razbeste mai greu, in weekend acel fior subtire cald si parfumat de primavara si-a facut simtita prezenta. Temperatura ridicata si soarele de sambata a trezit la viata natura. Ratele salbatice faceau galagie pe lac, o barza si-a facut aparitia in curte, pana si un vecin din apropiere si-a scos oile si mieii la dezmortire pe camp. Catelele sunt in calduri animand toata suflarea canina masculina din sat, iar femele si-au deschis pentru prima oara geamurile larg de la casa pentru curatenie.

Stateam pe terasa si priveam in jur si ma simteam ca intr-un roman de Sadoveanu , pigmentat din cand in cand de cate o scena din Ion Creanga, imi beam cafeaua si ma simteam impacata cu mine insami.

Fiecare alergam prin viata incercand sa gasim acea persoana sau acel loc care sa ne insufle acel sentiment de siguranta de implinire si de fericire. De multe ori ne agatam de oameni sau de locuri si lucruri gresite, cerem garantii pentru starea in care ne aflam si ne intristam sau suntem dezamagiti atunci cand acea garantie a expirat. Solicitam plata unor daune, dorim un retur sau un produs sau o persoana la schimb, suntem egoisti in incercarea noastra de automultumire continua.

Suntem mai jalnici pana si decat cainele meu Nero. El , printr-o inteligenta ancestrala, a inteles ca a iubi si a fi fericit tine de ceea ce oferi pentru acea stare. Iar el iti oferta zilnic o bucurie doar privindu-l in ochi , iti exprima dragostea lui lingandu-te pe mana si iti arata fericirea lui interioara asezandu-se langa tine cu rotile in sus.

Linistea de la tara iti oferta mult timp de meditatie , iar eu ma simt din ce in ce mai bine ..la tara.

vineri, 6 februarie 2009

Primul blog weekend

Primul weekend.... prima zi de blog. 06.02.2009!!!!

Nu stiu care a fost impulsul initial de a deschide un blog, oricum nu cred ca mai conteaza atata timp cat ma aflu deja aici.

E vineri, urmeaza primul meu weekend de blogger si ma incearca acelasi sentiment cald si plin de emotie ca in prima mea zi de munca. Am aceeasi atitudine ca atunci in fata oglinzii cand imbracata ca la carte imi spuneam cu un aer narcisist : " Sunt angajata!!!" numai ca acuma nu mai am oglinda, si nici hainele nu mai sunt ca la carte. A ramas doar aerul usor narcisist care imi sopteste " Sunt blogger!!! Yes!!! Ta na na na na na ". Daca cu ipostaza de angajat m-am lamurit in scurt timp ca nu e asa o mare realizare, ba cu timpul devine chiar o corvoada, sper ca nu voi avea acelasi sentiment cu ipostaza de blogger.

Ce inseamna sa fi blogger? Sa ai libertatea sa te exprimi , sa spui ceea ce simti, ceea ce gandesti si culmea sa te mai citeasca si altii? Oricum unii te citesc sigur, zi de zi, te si inregistreaza mai nou, ar putea chiar sa isi faca abonament anual, dar importanti sunt ceilalti care au libertatea sa dea click pe blogul tau sa nu.

Daca primilor le raspunzi la telefon " Salut tie si ascultatorilor nostri!" , celorlalti le-as raspunde cu : "Salut! Vrei o cafea? E weekend!"

Povestirile mele de weekend se vor vrea unele cateodata vesele, cateodata cu tema de weekend, dar intotdeauna unele care sa te faca sa revii si weekendul viitor. De ce n-ai reveni? Nu bei cafea?

Ma numesc Mirela, colateral ma mai numesc si Lucia, dar lumea imi spune Mirela iar sotul meu " Sefa!". Lasati-l doar pe el s-o faca ( intre noi fiind vorba imi place cum suna). Deci pentru voi am sa fiu Mirela Lucia.

....Nu mai stiu ce sa scriu pentru prima postare, asa ca va salut pe toti si revin curand cu mai mult curaj.